Constelațiile

Dacă vrei să înveți constelațiile citește articolul special. Aici vei găsi un articol despre ce înseamnă constelațiile.

Privește cerul într-o seară senină și vei vedea câteva mii de stele. Vei observa că nu sunt dispuse uniform pe cer, nu au aceeași strălucire și dacă te străduiești poți identifica stele care par aranjate în anumite forme. Poți vedea foarte ușor forme geometrice dar în trecut oamenii și-au imaginat ca vad diferite animale, obiecte sau eroi din povesti.

În acest mod au apărut constelațiile, adevărate regiuni în care este împărțit cerul. În timpurile moderne termenul de constelație se referă la o anumită regiune de pe cer, bine delimitată, care conține și una dintre figurile formate de către cei din vechime.

Conceptul de constelație reprezintă un reper al locului de pe cer unde se poate afla un obiect cosmic. Nu trebuie „luate în serios” pentru că sunt delimitări subiective ale cerului.

O constelație, trei viziuni

Văzute de pe Pământ toate stelele strălucitoare dintr-o constelație par a fi legate fizic. Nu putem observa doar privind la stele, adâncimea în spațiu a fiecăreia: unele sunt mai apropiate, altele mai depărtate de noi. Din aceasta cauză toate stelele par să se afle la aceeași depărtare, diferența dintre ele fiind de strălucire.

Desigur ca nu este așa, unele stele strălucitoare putând fi situate mai departe decât unele mai slabe ca strălucire. Totul depinde de diametrul și luminozitatea (strălucirea intrinsecă) stelei. Există stele nu mai mari decât Pământul care, situate la numai câțiva ani lumină depărtare, sunt mai slabe ca strălucire decât stele de câteva mii de ori mai mari decât Pământul și situate la câteva sute de ani lumină depărtare (adică foarte departe).

Cine a inventat constelațiile?

Este imposibil de spus cine a inventat primele constelații. Avem informații că babilonienii, indienii, grecii, romani, chinezii, amerindienii. Cei de mai sus locuiau in emisfera nordica și de aceea au creat constelațiile vizibile din această parte a planetei noastre. Ptolemeu, astronomul greco-egiptean care a trăit în al doilea secol era noastră, a catalogat mai mult de 1022 de stele și a menționat existența a 48 de constelații în lucrarea sa Megale Sintaxis (Almagesta, 150 e.n.). Aceste 48 de constelații sunt numite „constelații antice” și o parte se folosesc chiar în prezent.

Ptolemeu nu a inventat constelațiile antice (în afară de câteva) ci le-a menționat pe cele care se foloseau în zilele sale.

Constelațiile lui Ptolemeu (anul 150 e.n.)

La începutul secolului XVI navigatorii europeni au început să exploreze emisfera sudică și pe lânga animale și locuri ne mai vazute, au întâlnit și stele necunoscute. Nevoia de orientare precisă a dus la catalogarea stelelor și la creearea de noi constelații. Așa au apărut constelațiile emisferei sudice care au nume mai tehnice.

Doi navigatori olandezi aveau să compună câteva constelații în anul 1597. Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman au realizat un catalog de 303 stele și au creat 12 constelații pe cerul sudic. Finanțatorul celor doi, Petrus Plancius, a încropit alte nouă constelații dintre care în prezent se folosesc doar trei: Camelopardalis (Girafa), Columba (Porumbelul) și Monoceros (Licornul, Inorogul).

Constelatiile lui Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman (1597) plus Peter Plancius (1600)

La începutul secolului XVII, astronomul Johann Bayer a creat alte 12 constelații sudice iar compatriotul său Jakob Bartsch a alte trei. Marele astronom Johannes Hevelius, în 1687, a inventat alte șapte constelații.

Constelațiile lui Hevelius (1690)

În urma unei calatorii în Africa de Sud, Nicolas-Louis de Lacaille a creat încă 14 constelații și a catalogat 10,000 de stele. Aceste noi constelații sunt cunoscute sub numele de „constelații moderne”. Temele constelațiilor lui Lacaiile nu erau mitologice ci moderne. Inspirat de mișcarea renascentistă, astronomul francez creează constelații care redau descoperirile științifice ale perioadei.

Constelatiile lui Lacaille (1750)

În general constelațiile antice sunt numite după figura pe care o reprezintă. Constelații ca Leo și Orion seamănă cu personajul dupa care au fost create (un leu și un om), dar majoritatea nu aduc a animalele, personajele și obiectele pe care la reprezintă.

Constelațiile moderne, majoritatea vizibile din emisfera sudică, au fost numite dupa prieteni, patronii expeditiilor și după diferite invenții (cum ar fi telescopul și microscopul). Nefiind nici o regulă în vigoare formele constelațiilor erau arbitrare și variau de la o harta la alta.

Unele constelații conțin grupări evidente de stele care ajută la găsirea constelației mari. Cele mai cunoscute se află în tabelul de mai jos. Le găsiți pe toate la articolul special.

Nume	Constelație	Când se vede (ideal este anotimpul cu bold)	Descriere
Carul Mare	Ursa Major	tot timpul anului, primăvara	O parte din stelele din Ursa Major
Carul Mic	Ursa Minor	tot timpul anului, primăvara	Stelele din constelație formează carul
W-ul din Cassiopeia	Cassiopeia	tot timpul anului, iarna	Litera W formată de stelele din Cassiopeia
Pleiadele	Taurus	toamna, iarna, primăvara	Cloșca cu pui, roi stelar vizibil cu ochiul liber
Hyadele	Taurus	toamna, iarna, primăvara	Litera V din stele; tot un roi stelar
Mare pătrat din Pegasus	Pegasus	vara, toamna, iarna	Trei stele din Pegasus și una din Andromeda formează un mare pătrat
Centura lui Orion	Orion	toamna, iarna, primăvara	Trei stele de strălucire asemănătoare în linie
Sabia lui Orion	Orion	toamna, iarna, primăvara	Stelele aflate în stânga-jos față de centură, una fiind Marea Nebuloasă din Orion
Triunghiul de iarnă	Orion-Canis Major-Canis Minor	toamna, iarna, primăvara	Triunghi echilateral format din stelele Sirius – Procyon – Betelgeuse
Triunghiul de vară	Lyra-Altair-Deneb	iarna, primăvara, vara, toamna	Triunghi aproape isoscel format din stelele Vega – Altair – Deneb
Inelul din Pisces	Pisces	vara, toamna, iarna	O parte a constelației Pisces formată din șapte stele dispuse ca un cerc; sunt vizibile de unde cerul este curat

Înainte de anul 1922 orice astronom putea să inventeze constelații și din cauza acestui lucru s-au creat multe confuzii. Pentru a elimina orice problemă, Uniunea Astronomică Internațională, formată din astronomi din toată lumea, a decis să stabilească un număr fix de constelații cu granițe precis delimitate. Astfel, prin convenție, s-au stabilit 88 de constelații care au numele în latină, o limbă universală.

În 1930 a fost publicată lucrarea „Délimitation scientifique des constellations”, de catre Eugène Delporte, în care sunt trecute delimitările științifice ale constelațiilor. Această lucrare constituie referința pricipală în domeniul constelațiilor.

Este important de știut că, științific vorbind, constelațiile reprezintă o zonă de pe cer și nu un desen format din stele strălucitoare.

Avem pe cer constelații mai cunoscute. În primul rând constelațiile „zodiacale”, străbătute aparent de Soare, Lună, planete, asteroizi și unele planete. Acestea sunt constelațiile aflate în planul sistemului solar sau planul orbitei Pământului. Avem și constelațiile „circumpolare” care nu apun niciodată și sunt vizibile tot timpul anului precum și constelațiile prin care trece Calea Lactee.

Constelații „speciale”

Constelații zodiacale (prin care trec planetele, Soarele și Luna): Aquarius, Aries, Auriga, Cancer, Capricornus, Cetus, Corvus, Crater, Gemini, Hydra, Leo, Libra, Ophiucus, Orion, Pegasus, Pisces, Sagittarius, Scorpius, Scutum, Sextans, Taurus, Virgo.

Constelații circumpolare pentru România (care nu apun): Ursa Major, Draco, Ursa Minor, Cepheus, Cassiopeia, Camelopardalis, Lynx (parțial), Lacerta (parțial), Perseus (parțial), Cygnus (parțial), Auriga (parțial), Hercule (parțial).

Constelații prin care se deplasează polul nord ceresc, folosind granițele actuale ale acestora: Ursa Minor (între 478 î.e.n. și 2236 e.n.), Cepheus (2236-9080), Cygnus (9080-12380), Lyra cu Vega stea Polară (12380-14332), Hercules (14332-18900), Draco (18900-19190), Bootes (19190-19380), Draco cu Thuban stea Polară (19380-22686y), Ursa Minor (22686-22910), Draco (22910-23530), Camelopardalis (23530-26720). Polul ceresc face o rotație completă pe cer la fiecare 25.800 de ani. În viitor constelațiile se vor modifica și la fel și granițele. Nu garantăm că în anul 20.000 constelațiile vor mai avea numele de azi

Constelațiile prin care trece Calea Lactee. Urmăriți în orice anotimp brâul luminos al Căii Lactee prin aceste constelații. Este recomandat să le observați prin binoclu dintr-un loc lipsit de lumini artificiale (veți vedea forte multe stele): Monoceros, Canis Minor, Orion, Gemini, Taurus, Auriga, Perseus, Camelopardalis, Cassiopeia, Lacerta, Cepheus, Cygnus, Lyra, Sagitta, Vulpecula, Aquila, Ophiucus, Serpens Cauda, Scutum, Sagittarius, Scorpius, Corona Australis, Lupus, Norma, Ara, Centaurus, Circinus, Triangulum Australe, Crux, Musca, Carina, Vela, Puppis, Pyxis, Canis Major.

Tabel cu toate constelațiile

Sunt trecute următoarele informații: numele constelației, traducerea numelui latinesc, numele popular românesc (conform lui Ion Ottescu), aria de pe cer ocupată, celei mai strălucitoare stele sau, dacă nu există, denumirea Bayer (alfa cea mai strălucitoare stea din constelație), originea constelației și și anotimpul ideal pentru observații. O listă cu mai multe date despre constelații se găsește aici.

Datele despre stele au fost obținute din catalogul The Bright Star Catalogue, 5th Revised Ed. (Preliminary Version) Hoffleit D., Warren Jr W.H. Date despre constelații din catalogul Constellation Boundary Data (Davenhall+ 1989). Alte surse folosite: Anuarul Astronomic al Institutului Astronomic al Academiei Române (pe anul 2012).

Constelația	Traducere	Numele popular românesc	Aria de pe cer (%)	Numărul de stele vizibile cu ochiul liber (până la magnitudinea 6,5)	Numele celei mai strălucitoare stele	Origine	Anotimpul ideal pentru observare
Andromeda	Andromeda	Jgheabul	1,751	152	Alpheratz	Ptolemeu	toamna
Antlia	Masina Pneumatică		0,579	42	α Antliae	1763, Lacaille	primavara
Apus	Pasărea Paradisului		0,5	39	α Apodis	1603, Uranometria, creata de Keyser si de Houtman	vara
Aquarius	Vărsătorul		2,375	172	Sadalsuud	Ptolemeu	toamna
Aquila	Vulturul		1,582	124	Altair	Ptolemeu	vara
Ara	Altarul		0,575	71	β Arae	Ptolemeu	vara
Aries	Berbecul		1,07	86	Hamal	Ptolemeu	toamna
Auriga	Vizitiul		1,594	152	Capella	Ptolemeu	iarna
Boötes	Boarul	Văcarul	2,198	144	Arcturus	Ptolemeu	primavara
Caelum	Dalta		0,303	20	α Caeli	1763, Lacaille	iarna
Camelopardalis	Girafa		1,835	152	β Camelopardalis	1624, Bartsch	iarna
Cancer	Racul		1,226	104	Altarf	Ptolemeu	iarna
Canes Venatici	Câinii de vânătoare		1,128	59	Cor Caroli	1690, Firmamentum Sobiescianum, Hevelius	primavara
Canis Major	Câinele mare		0,921	147	Sirius	Ptolemeu	iarna
Canis Minor	Câinele mic	Spițelnicul mic, Sfredelul	0,444	47	Procyon	Ptolemeu	iarna
Capricornus	Capricornul		1,003	81	Deneb Algedi	Ptolemeu	toamna
Carina	Carena		1,198	225	Canopus	1763, Lacaille, rupta din fosta Argo Navis	primavara
Cassiopeia	Cassiopeia	Tronul, Mânăstirea, Scaunul lui Dumnezeu	1,451	157	Shedir	Ptolemeu	toamna
Centaurus	Centaurul		2,571	281	Rigel Kentaurus	Ptolemeu	primavara
Cepheus	Cefeu	Coasa	1,425	152	Alderamin	Ptolemeu	toamna
Cetus	Balena		2,985	189	Deneb Kaitos	Ptolemeu	toamna
Chamaeleon	Cameleonul		0,319	31	α Chamaeleontis	1603, Uranometria, creata de Keyser si de Houtman	primavara
Circinus	Compasul		0,226	39	α Circini	1763, Lacaille	primavara
Columba	Porumbelul		0,655	68	Phact	1679, Royer, o parte din fostul Canis Major	iarna
Coma Berenices	Părul (Cosițele) Berenicei		0,937	66	β Comae Berenices	1603, Uranometria, o parte din fostul Leo	primavara
Corona Australis	Coroana Australă		0,31	46	Alphecca Meridiana	Ptolemeu	vara
Corona Borealis	Coroana Boreală	Cununa, Hora	0,433	37	Alphecca	Ptolemeu	vara
Corvus	Corbul		0,446	29	Gienah	Ptolemeu	primavara
Crater	Cupa		0,685	33	δ Crateris	Ptolemeu	primavara
Crux	Crucea Sudului		0,166	49	Becrux	1603, Uranometria, rupta din fosta Centaurus	primavara
Cygnus	Lebăda	Crucea mare, Fata cu cobilița	1,949	262	Deneb	Ptolemeu	vara
Delphinus	Delfinul	Tăglia	0,457	44	Rotanev	Ptolemeu	vara
Dorado	Peștele de Aur		0,434	29	α Doradus	1603, Uranometria, creata de Keyser si de Houtman	iarna
Draco	Dragonul	Balaurul, Zmeul	2,625	211	Etamin	Ptolemeu	vara
Equuleus	Calul Mic		0,174	16	Kitalpha	Ptolemeu	toamna
Eridanus	Eridanul		2,758	194	Achernar	Ptolemeu	iarna
Fornax	Cuptorul		0,964	59	Fornacis	1763, Lacaille	toamna
Gemini	Gemenii		1,245	119	Pollux	Ptolemeu	iarna
Grus	Cocorul		0,886	55	Alnair	1603, Uranometria, creata de Keyser si de Houtman	toamna
Hercules	Hercule	Omul	2,97	245	Kornephoros	Ptolemeu	vara
Horologium	Orologiul		0,603	30	α Horologii	1763, Lacaille	iarna
Hydra	Hidra		3,158	238	Alphard	Ptolemeu	primavara
Hydrus	Hidra Australă		0,589	33	β Hydri	1603, Uranometria, creata de Keyser si de Houtman	toamna
Indus	Indianul		0,713	42	α Indii	1603, Uranometria, creata de Keyser si de Houtman	toamna
Lacerta	Șopârla		0,486	68	α Lacertae	1690, Firmamentum Sobiescianum, Hevelius	toamna
Leo	Leul	Calul	2,296	123	Regulus	Ptolemeu	primavara
Leo Minor	Leul Mic		0,562	37	Praecipua	1690, Firmamentum Sobiescianum, Hevelius	primavara
Lepus	Iepurele		0,704	73	Arneb	Ptolemeu	iarna
Libra	Balanța	Cumpăna, Cântarul	1,304	83	Zubeneshamali	Ptolemeu	vara
Lupus	Lupul		0,809	127	α Lupi	Ptolemeu	vara
Lynx	Linxul		1,322	97	α Lyncis	1690, Firmamentum Sobiescianum, Hevelius	iarna
Lyra	Lira	Ciobanul cu oile	0,694	73	Vega	Ptolemeu	vara
Mensa	Platoul		0,372	22	α Mensae	1763, Lacaille	iarna
Microscopium	Microscopul		0,508	43	γ Microscopii	1763, Lacaille	toamna
Monoceros	Licornul		1,167	138	α Monocerotis	Petrus Plancius	iarna
Musca	Musca		0,335	62	α Muscae	1603, Uranometria, creata de Keyser si de Houtman	primavara
Norma	Echerul		0,401	44	γ2Normae	1763, Lacaille	vara
Octans	Octantul		0,706	60	ν Octantis	1763, Lacaille	toamna
Ophiuchus	Ofiucus	Omul cu Șarpele	2,299	174	Rasalhague	Ptolemeu	vara
Orion	Orion	Rarițele	1,44	204	Rigel	Ptolemeu	iarna
Pavo	Păunul		0,915	87	Peacock	1603, Uranometria, creata de Keyser si de Houtman	vara
Pegasus	Pegas	Puțul, Toaca	2,717	177	Enif	Ptolemeu	toamna
Perseus	Perseu	Barda, Căpățâna	1,491	158	Mirphak	Ptolemeu	iarna
Phoenix	Phoenix		1,138	71	Ankaa	1603, Uranometria, creata de Keyser si de Houtman	toamna
Pictor	Pictorul		0,598	49	α Pictoris	1763, Lacaille	iarna
Pisces	Peștii		2,156	150	η Piscium	Ptolemeu	toamna
Piscis Austrinus	Peștele Austral		0,595	47	Fomalhaut	Ptolemeu	toamna
Puppis	Pupa		1,632	237	Naos	1763, Lacaille, rupta din fosta Argo Navis	iarna
Pyxis	Busola		0,535	41	α Pyxidis	1763, Lacaille	primavara
Reticulum	Reticulul		0,276	23	α Reticuli	1763, Lacaille	iarna
Sagitta	Săgeata		0,194	26	γ Sagittae	Ptolemeu	vara
Sagittarius	Săgetătorul		2,103	194	Kaus Australis	Ptolemeu	vara
Scorpius	Scorpionul		1,204	167	Antares	Ptolemeu	vara
Sculptor	Sculptorul		1,151	52	α Sculptoris	1763, Lacaille	toamna
Scutum	Scutul		0,264	29	α Scuti	1690, Firmamentum Sobiescianum, Hevelius	vara
Serpens (împărțit în Caput și Cauda)	Sarpele (împărțit în Capul și Coada)	Calea Rătăciților	1,544	108	Unukalhai	Ptolemeu	vara
Sextans	Sextantul		0,76	38	α Sextantis	1690, Firmamentum Sobiescianum, Hevelius	primavara
Taurus	Taurul		1,933	223	Aldebaran	Ptolemeu	iarna
Telescopium	Telescopul		0,61	57	α Telescopii	1763, Lacaille	vara
Triangulum	Triunghiul		0,32	25	β Trianguli	Ptolemeu	toamna
Triangulum Australe	Triunghiul Austral		0,267	35	Atria	1603, Uranometria, creata de Keyser si de Houtman	vara
Tucana	Tucanul		0,714	45	α Tucanae	1603, Uranometria, creata de Keyser si de Houtman	toamna
Ursa Major	Ursa Mare	Carul Mare	3,102	209	Alioth	Ptolemeu	primavara
Ursa Minor	Ursa Mică	Carul Mic	0,62	39	Polaris	Ptolemeu	vara
Vela	Velele		1,211	214	Regor	1763, Lacaille, rupta din fosta Argo Navis	primavara
Virgo	Fecioara		3,138	169	Spica	Ptolemeu	primavara
Volans	Peștele Zburător		0,343	31	β Volantis	1603, Uranometria, creata de Keyser si de Houtman	iarna
Vulpecula	Vulpea		0,65	68	Anser	1690, Firmamentum Sobiescianum, Hevelius	vara