Cum învăț constelațiile?

Fiecare începător în astronomie crede că are nevoie de un telescop, dar după lungi căutări și după procurarea unui instrument astronomic, va descoperi că nu poate găsi nimic pe cer.

Problema este, desigur, necunoașterea constelațiilor și a stelelor principale. Din păcate mulți nu găsesc ajutor și își depozitează instrumentul astronomic în dulap sau debara.

Dar, cu puțin ajutor și câteva ore petrecute afară, noaptea, pot transforma un novice într-un maestru al găsirii obiectelor cerești, prin orice fel de instrument astronomic.

Dacă citiți aceste rânduri înseamnă că ați găsit ajutor și sunteți deja la câteva zile înainte de a recunoaște o constelație.

Primul lucru de care aveți nevoie este o hartă stelară. Dar ce fel de hartă stelară?

Nu aveți nevoie de un atlas scump ci de o hartă stelară simplă pe care sunt trecute stele strălucitoare. Găsiți acest tip de hărţi în acest ghid sau la rubrica harta unde sunt date din lună în lună. Acestea vă vor ajuta să găsiți cele mai ușoare constelații, cum ar fi Carul Mare (Ursa Major), steaua Polară, Orion și chiar triunghiul de vară.

Dar odată ce ați găsit o harta trebuie să și învățați să o citiți. Chiar dacă pare complicat să știți că este mai ușor de descifrat decât o hartă geografică.

Cele mai evidente simboluri sunt cercurile de diferite mărimi. Acestea reprezintă stelele. Observați că cercurile vin în mărimi diferite: cercurile mari reprezintă stele strălucitoare iar cele mici stele slabe ca strălucire.

Pe hărțile noastre sunt trecute toate stelele care pot fi văzute cu ochiul liber dintr-un oraș. Unele stele sunt unite cu linii. Acestea sunt liniile imaginare care ne dau forma constelațiilor. Toate aceste figuri sunt denumite într-un fel. Denumirile sunt date lângă fiecare constelație și sunt în limba latină.

Se mai observă un cerc ce delimitează harta de restul hârtiei. Este orizontul. Desigur că voi nu aveți un orizont atât liber decât dacă vă aflați pe câmp. În orașele aglomerate clădirile ne împiedică sa vedem orizontul deci nu începeți să căutați stelele aflate în acea zonă.

Pe orizont sunt trecute punctele cardinale, acestea ajutând la orientarea hărții.

Acum vă puteți întreba unde este trecut punctul cel mai ridicat de pe cer, adică cel de deasupra capului. Ați ghicit: este trecut în mijlocul hărții. În astronomie se numește zenit. Punctul opus zenitului se numește nadir și se află sub orizont și sub picioarele dumneavoastră.

Pe hartă sunt trecute și alte obiecte, împreună cu numele stelelor (nume propriu sau litera din alfabetul grecesc). Calea Lactee este dâra gri iar cu linie întreruptă este trecut traseul aparent al Soarelui, numit ecliptică. Numai pe ecliptică puteți găsi planetele și Luna. Dacă vedeți un astru care nu e stea și pare planetă, căutați constelația în care se vede și dacă pe acolo trece ecliptica sunt șanse mari ca astrul să fie o planetă.

Începutul

Odată ce afară s-a întunecat, luați una din hărțile ce corespund lunii în care vă aflați, ieșiți afară și priviți cerul. Înainte să încercați să identificați prima constelație trebuie să aflați unde sunt punctele cardinale.

O puteți face după Soare sau după stele, prima variantă fiind recomandată începătorilor. De fapt este simplu: Soarele răsare dinspre est, apune înspre vest și se află la mijlocul zilei înspre sud.

Există însă o stea ce întotdeauna indică nordul, în orice luna, zi, oră sau an. Se numește steaua Polară și sigur ați auzit de ea. Poate aveți impresia că steaua Polară este cea mai strălucitoare stea de pe cer, fiind atât de importantă. Nu este așa. Este o stea slabă ca strălucire, a 50-a de pe cer. Din fericire steaua Polară este uşor de găsit. Dacă o faceți veți învăța și câteva constelații.

Pentru a identifica steaua Polară trebuie să recunoașteți Carul Mare. Este cea mai ușor de găsit constelație și se vede tot timpul anului. Priviți înspre nord și căutați pe cer un grup de șapte stele ce formează un dreptunghi cu un mâner. Arată mai mult ca un polonic. Cum poziția constelației pe cer variază de-a lungul anului, vă rugăm să folosiți hărțile de mai jos.

Ați găsit Carul Mare sau Ursa Major cum i se spune în astronomie.

După ce ați identificat Carul Mare priviți ultimele două stele din patrulater (din car). Acestea indică drumul spre steaua Polară. Trasați o linie imaginară de la steaua mai slabă la cea strălucitoare și mergeți cu privirea până când întâlniți o stea cu strălucire asemănătoare cu a stelelor de la care ați pornit. Aceasta este steaua Polară.

Dacă nu sunteți siguri că ați identificat-o bine, mergeți în casă (sau așteptați) o jumătate de oră, apoi ieșiți și vedeți dacă steaua Polară s-a mișcat în raport față de clădirile de pe teren (fata de copaci sau orizont). Daca nu s-a mișcat este steaua Polară.

Acum știți să identificați Carul Mare și steaua Polara. Steaua Polara indică nordul ceresc. Punctul cardinal nord este proiecția punctului ceresc nord pe orizont (linia dusă din stea perpendicular pe orizont). Dacă știți unde e nordul găsiți ușor celelalte puncte cardinale.

Punctele cardinale vă ajută sa orientați hărțile din aceasta publicație. Luați o hartă și orientați-o astfel încât nordul, estul, sudul și vestul de pe hartă sa corespundă cu cele de pe teren. Va trebui să priviți harta de jos în sus pentru o corespondența mai bună. Acum puteți să căutați alte constelații.

Iarna

În lunile de iarnă se poate observa, la orizontul sudic, o stea foarte strălucitoare. Este steaua Sirius, cea mai strălucitoare de pe cer. Căutați-o și voi după cum urmează: în decembrie după ora 22, în ianuarie după 20 și în februarie de când se întunecă.

Acum priviți în dreapta-sus față de Sirius. Vă atrag atenția trei stele asemănătoare ca strălucire, dispuse într-o linie dreaptă. Aceste trei stele fac parte din constelația Orion și se numesc „centura lui Orion”.

Dacă observați cu atenție: ele sunt încadrate de patru stele, două strălucitoare în dreapta jos și stânga sus și două mai slabe în dreapta sus și stânga jos. Acestea formează constelația Orion, un fel de dreptunghi cu o linie de trei stele la mijloc.

În stânga lui Sirius, cam la aceeași înălțime față de orizont cu stelele din Orion, se află o altă stea strălucitoare cu încă trei situat puţin mai sus. Este Procyon din constelația Canis Minor (Câinele Mic).

Sirius, Procyon și steaua din colțul din stânga sus al lui Orion, Betelgeuse, formează un triunghi ce se numește de “triunghiul de iarnă”. Nu este o constelație, dar este ușor de identificat. Triunghiul de iarnă se vede și în martie/aprilie dar seara.

Cam atât pentru iarnă. Restul îl puteți face voi.

Primăvara

În luna martie observați cum constelațiile de iarnă apun din ce in ce mai devreme, în timp ce dinspre est răsar altele noi. Alte stele, alte zone de cucerit.

La mijlocul ți sfârșitul primăverii observați cum Ursa Mare (Carul Mare) se vede din ce în ce mai bine, adică din ce în ce mai sus pe cer. Tot cu ajutorul acestuia puteți identifica alte constelații.

Porniți de la oiștea Carului Mare, adică cele trei stele care formează un arc. Mergeți după curbura arcului și dați de steaua Arcturus, mult mai strălucitoare decât ele. Arcturus face parte din constelația Bootes sau Văcarul pe românește.

Desigur că este greu sa vă imaginați un văcar din stelele ce formează constelația dar asta este. Înspre est (stânga) observați alt arc format din câteva stele mai puțin strălucitoare decât cele din carul Mare. Este constelația Corona Borealis (Coroana Boreală).

De la Arcturus spre sud, trageți o linie ca în figura noastră și dați de steaua Spica din constelația Virgo (Fecioara).

Între Spica și Ursa Mare se observă o siluetă compusă din cinci stele, una mai strălucitoare. Este constelația Leo (Leul), cea mai strălucitoare stea numindu-se Regulus.

Vara

Odată cu venirea verii noaptea începe să scadă ca durată și constelațiile de primăvară să dispară repede în lumina crepusculului.

La sud, înspre orizont, se observă o stea roșiatică ce are la vest încă trei stele dispuse pe o linie verticală. Este steaua Antares din constelația Scorpius. Antares înseamnă “rivalul lui Ares” și vine de la culoarea roșie a stelei.

Pentru a vedea cleștii scorpionului priviși în dreapta lui Antares unde se află trei stele relativ strălucitoare, dispuse vertical. Dacă orizontul de sud este liber veți remarca și coada scorpionului, un traseu cu formă de semicerc. În zona aceasta Calea Lactee este destul de strălucitoare.

Înspre est se observa constelația Sagittarius care are o formă de ceainic. Cea mai strălucitoare stea din constelație se numește Nunki.

În Sagittarius se proiectează centrul galaxiei noastre, o zonă înspre care se văd multe stele și alte obiecte spectaculoase.

Toamna

Vara și toamna Calea Lactee este bine situată pentru noi. Însă că să o vedeți trebuie să ieșiți din orașele poluate luminos.

Calea Lactee se observă cel mai bine în constelațiile Sagittarius, Scutum (Scutul), Aquila (Vulturul) și Cygnus (Lebăda).

Observați în lunile iulie, august și septembrie, seara la zenit, o stea strălucitoare. Este Vega din constelația Lyra.

La est și sud de Vega se observă alte două stele strălucitoare: Deneb, la est, și Altair, la sud. Aceste trei stele formează “triunghiul de vară”. Triunghiul de vară se află sus pe cer seara dar se apropie de orizontul vestic în timpul nopții.