La București, Soarele apune pe la ora 17:35, un pic mai devreme înspre estul țării și cu câteva minute mai târziu în vest.
Noaptea scade ca durată, iar în această săptămână începe de la ora 19:18 și durează 13 ore și 43 de minute (la București).
Pe cer, seara, se văd trei planete, Venus, Jupiter și Marte. Imediat după apusul Soarelui se văd Venus și Jupiter, iar Marte rămâne pe cer mai multe ore.
Soarele se află pe cer în constelația Capricornus, dar noi nu putem vedea acest lucru din cauza luminii zilei.
Luna
Luna se vede noaptea pe cer, răsărind din ce în ce mai târziu.
Pe 13 februarie se produce faza de Ultimul Pătrar, iar Luna începe să răsară după miezul nopții.
În noaptea de 10 spre 11 februarie Luna se va afla în preajma stelei Spica din constelația Virgo.
Planete pe cer
Seara, la apus, se văd Venus și Jupiter, care se apropie din ce în ce mai mult una de alta.
Venus se află mai aproape de orizont și se vede începând cu ora 18, înspre sud-vest, ca o stea foarte strălucitoare. Pe la ora 19, când este noapte, strălucirea lui Venus iese în evidență pe cerul de seară.
Mai sus de Venus se află o altă stea strălucitoare, Jupiter.
Jupiter nu este la fel de strălucitor ca Venus, dar este al doilea obiect ca strălucire de pe cer, fiind de 4 ori mai departe de noi decât Venus, dar de 11 ori mai mare.
Cele două planete se apropie aparent una de alta. Între ele, pe cer, se află planeta Neptun, care însă nu se vede cu ochiul liber.
Marte încă se află sus pe cer aproape toată noaptea. Se află în aceeași zonă de cer, constelația Taurus, nu departe de Pleiade și Aldebaran, cea mai strălucitoare stea din constelație.
Planeta nu mai este la fel de strălucitoare ca în decembrie, fiind acum cu 55 de milioane de km mai departe de noi decât în decembrie.
Pentru a o găsi priviți sus pe cer pe la ora 19-20: Marte este astrul portocaliu care nu pâlpâie, situat aproape deasupra capului.
Iată cât se mișcă planetele în sistemul solar, pe parcursul lunii februarie.
Cerul lunii februarie
Februarie este luna când Orion se află seara la cea mai înaltă poziție pe cer, la culminație. Strălucitoarea stea Sirius se află la stânga jos de Orion. Sirius este foarte strălucitoare din două motive: emite de 23 de ori mai multă lumină decât Soarele și este foarte apropiată de noi, la numai 8,6 ani lumină. De la latitudinile noastre, Sirius este cea mai apropiată stea care se vede cu ochiul liber. Face parte din constelația Canis Major (Câinele Mare). Privit pe hartă și pe cer, Canis Major pare un cățel care stă pe labele din spate, și poartă la zgardă steaua Sirius.
La stânga sus de Sirius se află o altă stea strălucitoare, Procyon, din constelația Canis Minor (Câinele Mic). Constelația mai este compusă din doua trei, toate aflate puțin mai sus de Procyon. Aceste două constelații reprezintă pe cei doi câini de vânătoare ai lui Orion.
Deasupra capului, la zenit, se află steaua Capella din constelația Auriga (Vizitiul). Se afla la 42 de ani lumină depărtare și, dacă o urmăriți de-a lungul timpului, veți vedea că nu apune, fiind circumpolară.
Comparați steaua Betelgeuse (umărul stâng al lui Orion) cu Sirius și Procyon, și veți vedea cum culorile lor sunt diferite. Betelgeuse este roși, Procyon alb-gălbuie, iar Sirius albăstruie. Diferențele de culoare ne arată diferențele de temperatura ale stelelor.
Spre nord-est întâlnim constelația Ursa Major (Ursa Mare), care revine pe cerul de seară. Ceea ce recunoaștem noi este de fapt o parte din constelație, șapte stele care poartă numele de „Carul Mare”. În această perioadă Carul Marte stă cu oiștea în jos.
Spre est răsare Leo (Leul) împreună cu steaua Regulus. Nu trebuie să ne speriem de regele animalelor, pentru că la vest de constelație se află un monstru marin și mai înfricoșător, Hydra (Hidra). Cea mai strălucitoare stea din constelație se numește Alphard. În limba arabă numele stelei înseamnă „cea singură”.