La București, Soarele apune pe la ora 17:32, un pic mai devreme înspre estul țării și cu câteva minute mai târziu în vest.
Noaptea astronomică scade durată, iar în această săptămână începe de la ora 19:11 și durează 13 ore și 53 minute (la București).
Saturn apune în jurul orei 19:00, iar Jupiter se vede până la ora 00:30 dimineața. De la 6 dimineața se vede Venus.
Văzut de pe Pământ, Soarele se află în constelația Capricornus.
Luna
Până pe 9 februarie Luna se vede ca o seceră subțire, înainte de răsăritul Soarelui.
Pe 10 februarie, la ora 00:59, se produce faza de Lună Plină.
Luna apare pe cerul de seară începând cu data de 11 februarie.
Planete pe cer
Saturn apune în jurul orei 19:00, iar Jupiter se vede până la ora 00:30 dimineața. De la 6 dimineața se vede Venus.
Saturn apune înainte să înceapă noaptea. Chiar imediat după ce apune Soarele planeta se află pe cer înspre sud-vest, foarte aproape de orizont, pierdut în lumina crepusculului.
Poate fi văzut cu greu, printr-un binoclu, dacă aveți un orizont liber. De pe terasa Observatorului nu se mai poate vedea.
Jupiter se vede ca o stea foarte strălucitoare, imediat cum se face noapte, sus pe cer, înspre sud.
Rămâne pe cer și se deplasează înspre vest, apunând pe la miezul nopții.
Încă se vede bine prin telescop, așa că vă invităm să îl vedeți prin instrumentele noastre.
În această săptămână Luna trece prin preajma planetei, în serile de 14 și 15 februarie.
Venus se vede din ce în ce mai greu, înainte de răsăritul Soarelui.
Răsare la ora 6 dimineața și se vede înspre sud-est, nu foarte sus față de orizont. Se poate vedea până răsare Soarele.
Planetele Uranus și Neptun sunt și ele pe cer în nopțile de februarie, dar nu se văd cu ochiul liber. Le găsiți însă marcate pe hărțile de mai sus.
Iată cum sunt poziționate planetele în luna februarie.
Pe 2 februarie Mercur se află la cea mai mare depărtare de Soare, la 69,8 milioane km.
Pe 28 februarie Mercur se află în dreptul Soarelui (la conjuncție superioară). Nu se poate observa.
Pe 28 februarie Saturn se află în dreptul Soarelui (la conjuncție) și nu se poate observa. Se află și la cea mai mare depărtare de Pământ, la 1,6 miliarde km.
Cerul lunii februarie
Februarie este luna când Orion se află, seara, la cea mai înaltă poziție pe cer. Strălucitoarea stea Sirius se afla la stânga jos de Orion. Sirius este foarte strălucitoare din doua motive: emite de 23 de ori mai multă lumină decât Soarele și este foarte apropiată de noi, la numai 8,6 ani lumină. De la latitudinile noastre, Sirius este cea mai apropiata stea care se vede cu ochiul liber. Face parte din constelația Canis Major (Câinele Mare). Privit pe hartă și pe cer, Canis Major pare un cățel care stă pe labele din spate și poartă la zgardă steaua Sirius.
La stânga sus de Sirius se află o altă stea strălucitoare: Procyon, din constelația Canis Minor (Câinele Mic). Aceste două constelații reprezintă pe cei doi câini de vânătoare ai lui Orion. Comparați steaua Betelgeuse (umărul stâng al lui Orion) cu Sirius și Procyon, și veți vedea că au culori diferite. Betelgeuse este portocalie, Procyon alb-gălbuie, iar Sirius albăstruie.
Spre nord-est întâlnim constelația Ursa Major (Ursa Mare), care revine pe cerul de seară. Ceea ce vedem ușor pe cer este de fapt o parte din constelație, șapte stele care poartă numele de „Carul Mare”, care în această perioadă stă cu oiștea în jos.
Spre est răsare Leo (Leul) împreună cu steaua Regulus. Nu trebuie să ne speriem de regele animalelor, pentru că la vest de constelație se află un monstru marin și mai înfricoșător, Hydra. Cea mai strălucitoare stea din constelație se numește Alphard. În limba arabă numele stelei înseamnă „cea singuratică”.
