La București, Soarele apune pe la ora 17:51, un pic mai devreme înspre estul țării și cu câteva minute mai târziu în vest.
Noaptea astronomică scade durată, iar în această săptămână începe de la ora 19:28 și durează 13 ore și 13 minute (la București).
Jupiter se vede până la ora miezul nopții. De la 6:15 dimineața se vede Venus.
Văzut de pe Pământ, Soarele se află în constelația Aquarius.
Luna
Luna se vede noapte pe cer.
Pe 24 februarie, la ora 14:30, se produce faza de Lună Plină. În acea zi Luna se vede toată noaptea.
În serile de 22, 23 și 24 februarie Luna se va afla în preajma stelei Regulus din constelația.
Planete pe cer
Jupiter se vede până la ora miezul nopții. De la 6:15 dimineața se vede Venus.
Saturn este pierdut în razele Soarelui și nu se mai poate vedea seara. Va reapărea dimineața peste o lună și se va vedea de la observator la toamnă.
Singura planetă care se vede seara este Jupiter. Este deja sus pe cer când se face noapte și apune pe la miezul nopții, deci se poate vedea câteva ore.
Pentru a-l găsi priviți înspre vest, sus pe cer, unde se vede o stea foarte strălucitoare, care nu pâlpâie. Este Jupiter.
În dreapta lui se văd două stele din constelația Aries, iar în stânga-sus, mai departe, se văd Pleiadele din Taurus. Între Pleiade și Jupiter se află planeta Uranus, care nu se vede cu ochiul liber.
Venus începe să se vadă din ce în ce mai greu. Răsare pe la ora 6:15, când cerul începe să fie iluminat de răsăritul Soarelui. Se vede ca o stea foarte strălucitoare înspre sud-est.
Marte se află chiar lângă Venus, dar se vede greu cu ochiul liber.
Cele două planete se pot vedea pe un cer, cu o oră înainte de răsăritul Soarelui, foarte apropiate de orizontul de sud-est.
Planetele Uranus și Neptun sunt și ele pe cer în nopțile de februarie, dar nu se văd cu ochiul liber. Le găsiți însă marcate pe hărțile de mai sus.
Iată cum sunt poziționate planetele în luna februarie.
Pe 28 februarie Mercur se află în dreptul Soarelui (la conjuncție superioară). Nu se poate observa.
Pe 28 februarie Saturn se află în dreptul Soarelui (la conjuncție) și nu se poate observa. Se află și la cea mai mare depărtare de Pământ, la 1,6 miliarde km.
Cerul lunii februarie
Februarie este luna când Orion se află, seara, la cea mai înaltă poziție pe cer. Strălucitoarea stea Sirius se afla la stânga jos de Orion. Sirius este foarte strălucitoare din doua motive: emite de 23 de ori mai multă lumină decât Soarele și este foarte apropiată de noi, la numai 8,6 ani lumină. De la latitudinile noastre, Sirius este cea mai apropiata stea care se vede cu ochiul liber. Face parte din constelația Canis Major (Câinele Mare). Privit pe hartă și pe cer, Canis Major pare un cățel care stă pe labele din spate și poartă la zgardă steaua Sirius.
La stânga sus de Sirius se află o altă stea strălucitoare: Procyon, din constelația Canis Minor (Câinele Mic). Aceste două constelații reprezintă pe cei doi câini de vânătoare ai lui Orion. Comparați steaua Betelgeuse (umărul stâng al lui Orion) cu Sirius și Procyon, și veți vedea că au culori diferite. Betelgeuse este portocalie, Procyon alb-gălbuie, iar Sirius albăstruie.
Spre nord-est întâlnim constelația Ursa Major (Ursa Mare), care revine pe cerul de seară. Ceea ce vedem ușor pe cer este de fapt o parte din constelație, șapte stele care poartă numele de „Carul Mare”, care în această perioadă stă cu oiștea în jos.
Spre est răsare Leo (Leul) împreună cu steaua Regulus. Nu trebuie să ne speriem de regele animalelor, pentru că la vest de constelație se află un monstru marin și mai înfricoșător, Hydra. Cea mai strălucitoare stea din constelație se numește Alphard. În limba arabă numele stelei înseamnă „cea singuratică”.
