04/03/2024

Săptămâna astronomică 30 ianuarie – 5 februarie 2023

La București, Soarele apune pe la ora 17:25, un pic mai devreme înspre estul țării și cu câteva minute mai târziu în vest.

Noaptea scade ca durată, iar în această săptămână începe de la ora 19:05 și durează 14 ore și 9 de minute (la București).

Pe cer, seara, se văd trei planete, Venus, Jupiter și Marte. Imediat după apusul Soarelui se văd Venus și Jupiter și Marte rămâne pe cer mai multe ore.

Soarele se află pe cer în constelația Capricornus, dar noi nu putem vedea acest lucru din cauza luminii zilei.

Luna

Luna se vede noaptea pe cer.

Pe 5 februarie se produce faza de Lună Plină, când Luna se vede toată noaptea.

În serile de 30 și 31 ianuarie Luna se află în preajma planetei Marte.

Planete pe cer

Seara, la apus, se văd Venus și Jupiter.

Venus apune prima, pe la ora 19:30, și se vede înspre vest imediat cum se înserează.

Mai sus de Venus se află Jupiter, o planetă aproape la fel de strălucitoare, care apune pe la ora 22.

Cele două planete se văd în aceeași direcție seara, și până în ora 19:30 le puteți vedea pe amândouă înspre vest.

Marte este sus pe cer la căderea nopții si rămâne vizibil până pe la ora 3 dimineața.

În serile de 30 și 31 ianuarie Luna se va afla în preajma planetei, deci căutați-o pe cer și îl veți vedea și pe Marte.

Iată cât se mișcă planetele în sistemul solar, pe parcursul lunii februarie.

Pe 30 ianuarie planeta Mercur se află la depărtarea unghiulară maximă de Soare, fiind vizibilă cu greu dimineața, înainte de răsăritul Soarelui.

Pe 4 februarie Planeta Uranus se află la 90 de grade față de Soare, văzută de pe Pământ, adică se află cel mai sus pe cer la momentul apusului Soarelui (la cuadratură).

Cerul lunii februarie

Februarie este luna când Orion se află seara la cea mai înaltă poziție pe cer, la culminație. Strălucitoarea stea Sirius se află la stânga jos de Orion. Sirius este foarte strălucitoare din două motive: emite de 23 de ori mai multă lumină decât Soarele și este foarte apropiată de noi, la numai 8,6 ani lumină. De la latitudinile noastre, Sirius este cea mai apropiată stea care se vede cu ochiul liber. Face parte din constelația Canis Major (Câinele Mare). Privit pe hartă și pe cer, Canis Major pare un cățel care stă pe labele din spate, și poartă la zgardă steaua Sirius.

La stânga sus de Sirius se află o altă stea strălucitoare, Procyon, din constelația Canis Minor (Câinele Mic). Constelația mai este compusă din doua trei, toate aflate puțin mai sus de Procyon. Aceste două constelații reprezintă pe cei doi câini de vânătoare ai lui Orion.

Deasupra capului, la zenit, se află steaua Capella din constelația Auriga (Vizitiul). Se afla la 42 de ani lumină depărtare și, dacă o urmăriți de-a lungul timpului, veți vedea că nu apune, fiind circumpolară.

Comparați steaua Betelgeuse (umărul stâng al lui Orion) cu Sirius și Procyon, și veți vedea cum culorile lor sunt diferite. Betelgeuse este roși, Procyon alb-gălbuie, iar Sirius albăstruie. Diferențele de culoare ne arată diferențele de temperatura ale stelelor.

Spre nord-est întâlnim constelația Ursa Major (Ursa Mare), care revine pe cerul de seară. Ceea ce recunoaștem noi este de fapt o parte din constelație, șapte stele care poartă numele de „Carul Mare”. În această perioadă Carul Marte stă cu oiștea în jos.

Spre est răsare Leo (Leul) împreună cu steaua Regulus. Nu trebuie să ne speriem de regele animalelor, pentru că la vest de constelație se află un monstru marin și mai înfricoșător, Hydra (Hidra). Cea mai strălucitoare stea din constelație se numește Alphard. În limba arabă numele stelei înseamnă „cea singură”.

Fenomenele lunii februarie