Sa prinzi o stea cazatoare este o experienta rapida si uimitoare. Pâna sa îti dai seama ce ai vazut, vezi o alta dâra, si înca una. Emotiile si bucuria fiecarui meteor se cumuleaza pâna în punctul din care … fenomenul ne poate deveni usor banAtunci este momentul în care, realizam la ce asistam de fapt : una din cele mai spectaculoase metode ale materiei de a calatorii de la suprafata unei comete pe pamânt
Chiar daca acest lucru se întâmpla în cazuri rare, deoarece nu toti meteorii devin meteoriti, foarte putini ajungând la sol, odata cu stingerea acestora noi observam de fapt, ultimele “clipe de viata” ale unor pulberi vechi de miliarde de ani !
Privind “universul la lucru” în direct, fascineaza si uimeste. Cu siguranta, sa prinzi o stea cazatoare (cu ochiul liber) este un spectacol deosebit, însa cum ar fi sa … imortalizam fenomenul ?
Daca acest lucru necesita în trecutul nu foarte îndepartat o adevarata bataie de cap (fotografia pe film), în era digitala totul se poate face doar cu un click, sau prin apasarea unui buton, si rezultatul va aparea instantaneu pe ecranul aparatului (fara a mai astepta developarea filmului ca în trecut). Dar oare sunt mai multe fotografii la meteori acum ca în trecut ?
Iata si scopul acestui articol, ce se doreste a fi un ghid adresat aproape tuturor posesorilor de aparate fotografice digitale. Ce aparate este indicat sa folosim, cum si unde si nu numai vom afla în cele ce urmeaza.
Când
Cele mai bune momente de a fotografia meteorii, sunt cele când se intensifica activitatea acestora. Vorbim aici de intensificarea unui curent de meteori ce dureaza mai multe zile, în preajma maximului. Astfel se poate urmari activitatea cu câteva zile înainte si dupa maximul prognozat desi curentul se poate manifesta de-a lungul a mai multor saptamâni.
Pe lânga pozitia radiantului de pe cer, conteaza si faza Lunii, ce în mod ideal nu trebuie sa se afle deasupra orizontului. Prezenta acesteia pe cer diminueaza considerabil meteorii vazuti sau captati fotografic, în functie de faza Lunii si înaltimea sa deasupra orizontului.
Trecerea la periheliu a corpului parinte curentului de meteori poate aduce în unele cazuri adevarate ploi de stele, cu mii de meteori pe ora. Alteori fluxul de meteoroizi ale unor treceri mai vechi poate re-activa curentul.
Noi vom considera cazul Geminidelor, ce ne ofera conditii optime de observatie în acest an, datorita fazei prielnice a Lunii, dar si datorita unui maxim ce cade la o ora 20, acceptabila pentru România (cel putin nu cade ziua ca în alti ani). Maximul Geminidelor este chiar Luni, pe 14 decembrie 2015.
În afara maximului, ca o regula generala, meteorii tind sa se vada cel mai bine dupa miezul noptii catre dimineata, atunci când Pamântul ne pozitioneaza pe o directie de înaintare directa pe orbita. Presupunând ca stim când, vom trece la etapa a doua, pregatirea.
Cu ce. Echipamentul de care avem nevoie
a) în primul rând trebuie sa ne îmbracam foarte gros (fular, caciula, mânusi) si eventual sa avem la îndemâna un termos cu ceai fierbinte, si ceva sandwich-uri
b) o saltea foarte groasa sau un sezlong pe care sa putem sta întinsi cât mai la orizontala pentru observatii vizuale sau un pic înclinati cu privirea catre câmpul nostru fotografic (zona de pe cer unde am îndreptat aparatul foto).
c) un ceas care sa indice ora exacta
d) un aparat cu capabilitati audio cu care sa ne înregistram observatiile, poate fi un reportofon sau telefon etc.
e) aparatul foto si accesoriile
- un aparat foto, de preferinta DSRL, plus obiectiv luminos . Merg si unele (putine ce-i drept) aparate digitale ce pot fi programate sau actionate remote din laptop;
- un card încapator (de la 16 gb în sus), nu uitati sa verificati spatiul liber disponibil;
- doua baterii încarcate la maxim pentru aparatul foto sau un sistem paralel de alimentare a acestuia.
- un trepied stabil ; pentru cei mai avansati o montura ecuatoriala prevazuta cu sistem de orologoreie (urmarire a cerului) ar fi interesanta pentru expuneri mai lungi (de ordinul minutelor) dar asta numai pe un cer foarte negru, izolat total de lumini artificiale. Urmarirea diurna a cerului va permite si o compozitie ulterioara cu mai multi meteori în aceeasi imagine;
- declansator flexibil sau intervalometru;
- un alt accesoriu important este un de-umidificator încalzitor pentru prevenirea aburirii sau a înghetarii obiectivelor. Avantajul unui feon cu care sa încalzim obiectivul aparatului foto din când în când (odata la 30 minute) nu este de neglijat.
f) o lanterna cu lumina rosie si o harta a cerului, eventual o tableta sau telefon ce poate suplini astfel mai multe functii deodata;
g) – optional – un laptop si un cablu usb, în lipsa de card memorie si-sau declansator.
De unde?
Locul observatiei si instalarea : Locul trebuie ales departe de lumina oraselor, în mod semi-pretentios, un cer de tara fara iluminat stradal este suficient. Evident, orice lumina aruncata pe cer va constitui o sursa nedorita de poluare luminoasa, si de aceea cel mai bine esta ca becul lanternei noastre sa fie singurul bec pe o raza de cel putin 5 kilometri, în mod ideal 10 km. Daca este sa vorbim de cupola luminoasa a Bucurestiul, o distanta minima de 20 km asigura un cer cât mai bun.
Instalarea în locul de observatii trebuie sa tina seama de mai multi factori, începând cu amplasarea trepiedului sau a monturii, cât mai departe de eventualele drumuri…umblate; aranjarea cablurilor trebuie luata în consideratie si ea, pentru a nu trage dupa noi din greseala tot echipamentul (mici arici sau o banda izoliera poate retine cablurile buclucase la locul lor).
Mod de lucru, configurarea echipamentului foto si alegerea câmpului de pe cer unde vom fotografia
În primul rând trebuie să avem ora aparatului digital sincronizată cu ora exactă de pe internet la secundă. Va trebui să folosim cel mai luminos obiectiv (care în acelaşi timp să nu ne distorsioneze prea mult marginile fotografiei) ce va capta cât mai multă lumină. Diametrul obiectivului este hotărâtor în a surprinde meteorii mai slabi în strălucire.
Câmpul obiectivului va trebui să acopere o porţiune cât mai mare de pe bolta cerească- astfel putem spera să captăm cât mai mulţi meteori. Pe de altă parte, un câmp prea mare ne va oferii dâre mai scurte ale meteorilor. În mod ideal, ar trebui să avem o baterie de aparate însă preţul obiectivelor aparatelor DSRL este destul de piperat.
De aceea în exemplul de faţă voi considera un obiectiv stock, de 18-55mm. Vom folosi câmpul cel mai mare, aşadar o focală cât mai mică, cea de 18mm. Deschiderea (luminozitatea) va fi fixată la f/3.5, şi anume luminozitatea maximă (În mod ideal ne-ar trebui un obiectiv cu acelaşi diametru cu f/1.4 sau f/2.8.). Orice valoare peste f/3.5 ne va diminua cantitatea de lumină ce va ajunge la detectorul aparatului.
Sensibilitatea senzorului trebuie stabilită astfel încât să avem un raport cât mai bun între semnal şi zgomot. Un ISO cât mai mare ne va asigura şi meteori dar şi mai mult zgomot în imagini. În funcţie de aparatul foto se pot folosi valori ISO cât mai apropiate de ISO-ul maxim cu condiţia ca rezultatul final să fie inteligibil, fără prea mulţi purici. Alegerea valorii ISO trebuie să ţină seama şi de timpul de expunere, iar aici observăm că un ISO mare va atrage după sine un timp de expunere mai mic.
Pentru a nu prinde dârele luminoase ale stelelor aflate în mişcarea diurnă, se recomandă ca timpii de expunere să nu depăşească 20~25 de secunde. Recapitulând, vom folosi un obiectiv cu distanţa focală cea mai mică, cu deschiderea cea mai mare (18mm şi f/3.5 în cazul nostru), cu un ISO cât mai apropiat de valoarea maximă (3200 în cazul nostru) cu o expunere de 20 secunde. În funcţie de gradul de luminozitate a cerului nocturn, dacă fotografiile ies supraexpuse la 20 de secunde (cu fundalul cerului luminos), se reduce timpul de expunere la 15 secunde, iar la nevoie vom scădea valoarea ISO la 1600.
O altă abordare, ar fi să maximizăm timpul de expunere astfel încât să surprindem intenţionat mişcarea diurnă (dârele stelor), meteorii apărând ca linii drepte ce trec peste arcele lăsate de stele. La fel, trebuie găsită rapid “combinaţia câştigătoare” expunere / iso.
Apoi fixăm aparatul foto pe trepied şi trecem la a face clarul imaginii, stabilind focusul camerei la infinit. Pentru aceasta vom folosi modul manual de efectuare a clarităţii imaginii, pe o stea. Ne putem folosii aici de funcţia Live Preview verificând cu zoom-ul electronic de pe display, starea steluţei noastre ce trebuie să fie punctiformă la zoom-ul maxim. Daca avem Luna pe cer, se poate folosi Luna pentru efectuarea focusului manual.
Dezactivăm funcţiile de noise reduction, stabilizare , contrast automat şi oprim ecranul apratului. Este bine să acoperim şi vizorul acestuia cu micul căpăcel din dotare. Asiguraţi-vă că veţi înregistra fotografiile la rezoluţia maximă a camerei.
După efectuarea clarului imaginii, trebuie să orientăm aparatul către cer. Dar unde ? Aici este bine să cunoaştem poziţia radiantului pe cer. Centrul câmpului ales de noi va trebui poziţionat undeva între 45 şi 90 de grade distanţă faţă de radiant. O poziţionare la 90 de grade distanţă va surprinde mai puţini meteori, însă aceştia vor fi şi cei mai spectaculoşi prezentându-ne dârele cele mai lungi. Centrul câmpului ales va trebui să ţină seama şi de extincţia atmosferică, fiind bine să evităm ca marginea inferioară a câmpului să se afle sub 20 de grade altitudine faţă de orizont.
După ce am apăsat pe declanşator blocat în mod rafală putem trece la punctul următor, contemplarea activă a fenomenului.
Mod de lucru, observaţiile vizuale
Ca şi la punctul anterior ceasul ales pentru înregistrarea audio a observaţiilor trebuie să ne arate ora exactă.
Şezlongul trebuie amplasat către câmpul stelar unde fotografiem. Poziţia în care vom sta trebuie să fie comodă astfel încât să putem privi în acelaşi timp şi câmpul nostru şi ceasul, fără a nemişca capul. La fiecare apariţie de meteor, sau satelit, (chiar şi avion) în cadrul câmpului, vom înregistra audio fenomenul descriind-ul pe scurt, cu menţionarea orei şi a minutului. Acest lucru este de o importanţă vitală la analiza ulterioară a fotografiilor (vom şti exact la ce oră avem sigur meteori în câmp). Totodată se poate estima magnitudinea meteorilor, pentru începători se pot folosi cuvinte ca strălucitor, sau slab, iar cei un pic mai avansaţi pot utliza magnitudinea stelară. Exemplu: satelit slab, 1:45 , dinspre Orion către Leu, sau: meteor stralucitor în Taur la 2:34.
Din 30 în 30 de minute este recomandat să inspectăm obiectivul, şi să-l încălzim la nevoie pentru a preveni dezaburirea sau ingheţul acestuia. În acelaşi timp putem verifica şi momentul când va trebui să schimbăm bateria. Evitaţi folosirea luminilor pentru a nu vă strica adaptarea ochiului la întuneric.
Imortalizarea meteorilor vă va testa şi tendinţa de a muta câmpul aparatului de colo-colo, însă aşa puteţi rata o parte din meteori şi nu este indicat acest lucru. Nu uitaţi, că a surprinde un meteor ţine în primul rând de şansă.
Dacă aţi surprins un meteor vă invit să îl postaţi în acest link. Întâmplarea poate faca ca un alt pasionat să fi surprins acelaşi meteor dintr-o altă perspectivă, de sub un alt cer ! Cunoscând locul de unde s-au efectuat fotografiile se poate determina .. înălţimea meteorilor.
Vă urăm succes la observaţii, şi ca întotdeauna, Cer senin !