Cu 75 de ani în urmă, în toamna anului 1910, revista de cultură astronimică “Orion” care aparea sub conducerea ilustrului popularizator al astronomiei, Victor Anestin, a anunţat darea în folosinţă în capitală a Observatorului Astronomic “Amiral Vasile Urseanu”. Acest eveniment se petrecea la 15 ani de la înfiinţarea Observatorului Astronomic Militar şi de la 2 ani de la înfiinţarea Observatorului Astronomic din strada Cuţitul de Argint.
Amiralul Vasile Urseanu (1848 – 1926), cel care a construit cu fonduri proprii frumosul observator situat pe actualul bulevard Ana Ipătescu [actual Lascăr Catargiu – n.n.], a fost o personalitate deosebită, de numele căruia sunt legate o serie de realizări ce îi cinstesc memoria. Născut în anul 1848 într-o familie de oameni modeşti, a urmai studiile iniţiale la liceul “Sfântul Sava” din Bucureşti, dedicându-se apoi artei navale, unde a realizat una din cele mai frumoase cariere din marina română. În anul 1877 a participat la războiul de independenţă, comandând la Calafat Bateria nr.6 “Renaşterea” şi a fost decorat cu Ordinul “Steaua României”. După război a supravegheat la Londra construcţia unor nave militare române, printre care şi bricul “Mircea”, al cărui prim comandant a fost. A comandat de asemenea şi crucişătorul “Elisabeta”. Urmare a eforturilor sale a fost creată o marină comercială pe Dunâre, fiind reprezentantul României în Comisia mixtă dunăreană. A fost unul din fondatorii primei Societăţi naţionale de navigaţie şi membru în Consiliul de administraţie al acestei societăţi.
Dar amiralul Urseanu a fost nu numai un ilustru navigator. În egală măsură el era îndrăgostit de astronomie, ştiinţa aştrilor fiind a doua mare pasiune a sa. În anul 1908, când în urma eforturilor depuse de Victor Anestin ia fiinţă prima Societate astronomică română, amiralul Vasile urseanu este ales preşedinte al acestei Societăţi. Societatea avea ca scop înfiinţarea unui observator astronomic popular care să servească la răspândirea cunoştinţelor de astronomie în rândul maselor, inclusiv prin cursuri de popularizare, precum şi la efectuarea de observaţii astronomice. Doi ani mai târziu construcţia obsservatorului a fost terminată, el fiind pus la dispoziţia membrilor Societăţii şi devenind astfel primul observator astronomic popular din ţara noastră.
Clădirea observatorului a fost realizată într-un stil cu totul original, ea sugerând suprastructura unui vapor. Pe unul din “posturile de observaţie” a fost ridicată cupola cu un diametru de 5 metri, în interiorul căreia a fost instalată luneta principală.
După moartea amiralului, în anul 1926, activităţile astronomice ale acestui observator au fost întrerupte. În anul 1933 soţia amiralului, Ioana Urseanu, a donat clădirea municipalităţii oraşului Bucureşti care, până în anul 1950, a utilizat-o ca Pinacotecă municipală.
La data de 1 mai 1950, cu sprijinul prof.univ Călin Popovici şi în colaborare cu Intreprinderea Optică Română, clădfirii i s-a redat destinaţia iniţială. O contribuţie deosebită în acest sens a avut profesorul astronom Matei Alexescu, primul director al acestui observator. În anul 1956 în sălile clădirii a fost deschisă expoziţia permanentă de astronomie, iar în anul 1971 a fost inaugurat Muzeul astronomiei române, pamblica inaugurală a acestuia fiind tăiată de prima femeie-astronom din România, Maria Theohari. În anul 1984 expoziţia a fost reorganizată pe baza unei tematici care subliniază materialitatea şi unitatea lumii, în lumina stadiului actual de dezvoltare a ştiinţelor naturii; [Aceasta a fost soluţia de sancţionare a unor rezonări nefireşti în activitatea anterioară a Observatorului Astronomic. S-a decis atât desfiinţarea sa ca instituţie de sine stătătoare aflată în subordinea Muzeului Municipiului Bucureşti, cât şi “amendarea” sa prin modificarea paletei sale de activităţi. În locul său a “răsărit” un Laborator Metodologic pentru Educaţie Materialist-Ştiinţifică, ce includea o tematică adunată eclectic, având ca unic filon gândirea ateist-marxist-materialistă, atât în domeniul ştiinţelor naturii, cât şi în cel al pseudo-filosofiei acelor timpuri; iar cea mai generoasă sală din expoziţie găzduia nepreţuite imagini ale măreţelor realizări din timpul «epocii Ceauşescu». Cum de se putea totuşi vorbi despre Observatorul Astronomic? Am mai subliniat acest lucru, mulţumită colectivului politico-ideologic care ne “păstorea” activităţile, iar nu şefilor noştri ierarhici de la Muzeului Municipiului Bucureşti – n.n.]
Instrumentul principal al observatorului îl constituie ecuatorialul Zeiss de 150 milimetri diametru şi 2695 milimetri distanţă focală a obiectivului. Ocularele ecuatorialului realizează puteri măritoare între 45x şi 540x. Observatorul mai dispune de o sewrie de lunete şi telescoape, un spectroscop de protuberanţe, un celostat solar şi o bază de timp.
Activitatea Observatorului este axată atât pe popularizarea astronomiei, oferind tuturor celor interesaţi posibilitatea urmăririi spectacolului bolţii cereşti, cât şi pe efectuarea de observaţii şi cercetări astronomice, realizate de astronomii amatori. Colectivul de astronomi amatori a luat fiinţă pe lângă Observatorul Astronomic şi şi-a desfăşurat activitatea în mod organizat chiar de la redeschiderea sa, în urmă cu 35 de ani. În anul 1968 acest colectiv s-a constituit în Astroclubul Bucureşti, care funcţionează şi în prezent. Membrii Astroclubului, astronomi amatori pasionaţi, desfăşoară alături de profesionişti o activitate susţinută, o parte dintre aceştia având contribuţii deosebite la realizarea programelor de observaţii, rezultatele obţinute fiind apreciate în ţară şi peste hotare.
În acelaşi timp, pe lângă acţiunile de popularizare propriu zise, în cadrul Observatorului Astronomic îşi desfăşoară activitatea o veritabilă şcoală de astronomie, pe baza unei programe judicios întocmite, care se adresează unui auditoriu extrem de variat, de toate vârstele şi profesiile. Această activitate este susţinută de cadre cu înaltă calificare profesională care, în mod voluntar, îşi aduc contribuţia la buna desfăşurare a acestei activităţi. Astfel, au loc cursuri de iniţiere pentru începători, cursuri speciale pentru avansaţi, precum şi seminarii ştiinţifice sau ateliere de creaţie ştiinţifică pentru specialişti. Tematica cursurilor şi seminariilor abordează probleme moderne ale astronomiei fundamentale, mecanicii cereşti, astrofozicii, geodeziei spaţiale, fizicii Pământului, fizicii teoretice şi gravitaţiei, astronomiei sferice, matematicii, informaticii, astronauticii şi cercetărilor spaţiale. Toate acestea au creat o platformă solidă pentru toţi cei care doresc să se dedice astronomiei ca amatori pasionaţi sau ca viitori profesionişti. De altfel, acest observator astronomic a constituit de-a lungul anilor o veritabilă rampă de lansare pentru mulţi tineri care s-au format aici, actualmente valoroşi oameni de ştiinţă.
În prezent se desfăşoară programe de observaţii sistematice asupra activităţii solare şi a suprafeţelor planetare. Sunt în curs de realizare programe de observaţii a sateliţilor artificiali, prin înfiinţarea unei staţii de urmărire a acestora, a meteorilor, a stelelor variabile prin metode fotometrice, măsurători micrometrice asupra stelelor duble, studii de meteorologie, astroclimat şi seismologie. Au loc de asemenea cercetări teoretice privind folosirea sateliţilor artificiali în geodezia spaţială, aspecte ale fizicii şi evoluţiei stelelor, fizicii teoretice şi gravitaţiei, mecanicii cereşti. Aceste studii sunt completate cu o serie de aplicaţii practice realizate cu ajutorul calculatoarelor electronice.
Astfel, prin tradiţia creată de-a lungul anilor, prin activităţile desfăşurate în prezent, prin proiectele ambiţioase privind dezvoltarea în viitor a acestor acticităţi, Observatorul Astronomic al Municipiului Bucureşti a adus şi continuă să aducă o contribuţie substanţială la combaterea misticismului şi obscurantismului, la formarea concepţiilor ştiinţifice despre lume şi Univers, contribuind în acelaşi timp la cercetarea ştiinţifică în domeniul astronomiei.
Harald Alexandrescu
1 noiembrie 1985