Venus

Cunoscută ca planeta geamănă a Terrei, Venus nu are nimic în comun cu planeta noastră în afară de diametru și masă.

Istorie

Este cea mai stălucitoare planetă și din acest motiv a fost remarcată din timpuri imemoriale. Uneori planeta lasă umbră, fapt remarcat de astronomul grec Simplicius dar și de autorul roman Plinius prin anul 60. Babilonienii au avut un apetit dezovoltat pentru observarea planetei, înregistrând pozițiile planetei în tabele speciale. Homer menționează în Iliada că Venus este cea mai frumoasă stea de pe cer, meritând numele zeiței iubirii și a frumuseții.

Babilonienii i-au dat numele de Ishtar, zeița dragostei. În grecia antică se credea că există o planetă strălucitoare vizibilă seara, ce a primit numele de Hesperos și una vizibilă dimineața, numită Hesperos. Mai târziu, începând cu anul 325 î.Hr., grecii au realizat că este vorba despre un singur astru. Egiptenii au făcut aceeași confuzie și au numit astrul vizibil dimineața Tioumoutiri și cel vizibil seara Ouaiti.

În prezent planeta este identificată frecvent cu OZN-uri.

Atmosfera


Planeta Venus. Imagine luată de sonda Pioneer
Venus în 1979. Credit: NASA

Observată de pe Pământ, planeta prezintă mereu un disc alb-gălbui, fară detalii. Multă vreme s-a crezut că prin telescoape se poate vedea numai atmosfera lui Venus. Dovada a venit în 1962, pe 14 decembrie, când sonda americană Mariner 2 a trecut la numai 34.833 km de planetă.

S-a observat că planeta este acoperită de o pătură foarte groasă de nori, nori ce nu lasă caldura degajată de sol să iasă in spațiu. Astfel se produce efectul de seră, temperatura la sol fiind atât de mare încât plumbul se topește.

Presiunea atmosferică este asemănătoare cu cea de la 900 m adâncime de pe Terra (de 90 de ori mai mare decât presiunea de la sol).

Atmosfera planetei este compusă din dioxid de carbon, existând și nori de acid sulfuric. Există și o mică cantitate de apă în atmosfera lui Venus. Procentul de gaze din atmosferă este următorul:

  • 96% dioxid de carbon
  • 3% azot
  • 1% monoxid de carbon, heliu, argon, dioxid de sulf, xenon, kripton

Norii din atmosfera înaltă a planetei se mișcă cu viteza de 350 km/s, dar spre sol, viteza scade la numai 2-3 km/h. O particularitate deosebită este faptul că atmosfera ajunge până la sol. În timpul mișcării acesteia, obiecte nu foarte grele sunt târâte.

Norii ce acoperă planeta reflectă foarte bine lumina Soarelui, acesta fiind motivul pentru care Venus este cea mai strălucitoare planetă.


Suprafața


Suprafata lui Venus: imagine luata de sonda
Magellan, in 1991. Credit: NASA

În trecut pe suprafața planetei au existat cantități mari apă, exact ca și pe Pământ. Dar, din cauza apropierii de Soare, apa s-a evaporat. În prezent temperatura la suprafața planetei este de 462° C.

Suprafața este în mare marte de origine vulcanică, 65-70% fiind câmpii, 30% regiuni muntoase și 8% depresiuni.

Mai mult de 1000 de vulcani exista pe Venus, majoritatea mai mari de 20 km în diametru. Erupțiile vulcanilor au creat canale de scurgere a lavei, ce se întind pe sute de km.

Pe suprafața lui Venus se întâlnesc și câmpii întinse. În afară de acestea mai există câteva depresiuni: Atalanta Planitia, Guinevere Planitia, Lavinia Planitia. Doua regiuni mai înalte se întâlnesc: Ishtar Terra, în emisfera nordică, si Aphrodite Terra, la ecuator. Prima este de mărimea Australiei iar cea de-a doua de mărimea Americii de Sud.

Cel mai inalt lanț muntos de pe Venus este Maxwell Montes. Acești munți se ridică la 12 km deasupra suprafeței.

Craterele mici (sub 3 km) sunt inexistente pe Venus, pentru că atmosfera foarte groasă arde meteoriții mici. S-a deteminat că meteoriții sub 30 de km în diametru nu pot ajunge pe suprafață. Cel mai mare crater este Mead, ce are 280 km în diametru.

Pentru a afla date despre suprafata lui Venus, astronomii au studiat-o cu ajutorul undelor radar.

Nume pe Venus

Toate formațiunile de pe suprafața planetei primesc nume feminine. Astfel:

  • craterele mai mari de 20 km primesc nume ale femeilor ce au adus o contribuție importantă în domeniul lor;
  • craterele mai mici de 20 km primesc nume feminine
  • munții primesc nume ale zeițelor din mitologie
  • câmpiile primesc nume ale eroinelor mitologice
  • văile au nume ale planetei Venus în diferite limbi și nume ale zeițelor râurilor
  • regiunile numite „terrae” au nume ale zeițelor dragostei
  • regiunile numite „paterae” au nume ale femeilor celebre
  • regiunile numite „fossae” și „lineae” au nume ale zeițelor războiului
  • regiunile numite „dorsa” au nume ale zeițelor cerului
  • regiunile numite „chasmata” au nume ale zeițelor vânătorii și Lunii
  • regiunile numite „colles” au nume ale zeițelor mărilor

Pe Venus există și câteva nume românești:

  • craterul Văcărescu (după Elena Văcărescu)
  • patera Darclee (după Hariclea Darclee)
  • craterul Esterica (nume românesc)
  • craterul Irinuca (nume românesc)
  • craterul Natalia (nume românesc)
  • craterul Ștefania (nume românesc)
  • craterul Veta (nume românesc)
  • craterul Zina (nume românesc)

Mai multe informații despre numele românești de pe cer găsiți aici.

Orbita

Venus se apropie la 100 milioane km de Soare. O rotatie completa in jurul Soarelui (un an venusian) se face in 225 zile, iar o rotatie completa in jurul propriei axe (o zi pe Venus) se face in 234 zile.

Un observator aflat pe Venus ar vedea Soarele rasarind in vest si apunand in est, invers fata de cum e pe Pamant. Asta pentru ca Venus se roteste in jurul propiei axe in sens invers fata de celelelate planete - aceasta miscare se numeste "miscare retrograda". Mai multe despre orbita lui Venus.

Misiuni spațiale spre Venus

Prima sondă ce a vizitat planeta Venus, a fost Mariner 2 în 1962. Nu mai puțin de 20 de sonde au vizitat planeta, cele mai importante fiind Pioneer Venus, Venera 7 și Magellan.

Mariner 2 a survolat planeta în decembrie 1962 și a confirmat că Venus este un loc foarte fierbinte, cu o atmosferă din dioxid de carbon.

Pioneer Venus a fost sonda care a realizat primele hărți ale suprafeței planetei. A trecut pe lângă Venus în 1978.

Venera 7 a fost prima sonda de a asolizat pe suprafața unei alte planete, în 1970. Aceasta a transmis primele date de la sol.

Venera 9 a asolizat și ea pe Venus, în 1975. A transmis primele imagini de pe suprafața planetei.


Imagine a suprafeței planetei, realizată în 1982 de către sonda Venera 13. Aceasta sondă funcționat 2 ore și 7 minute în conditiile de pe Venus. Credit: NASA

 

Magellan a fost lansată în mai 1989. A cartografiat 98% din suprafața planetei Venus, la o rezoluție de 300 m. Megellan a stat 4 ani pe orbită, în jurul lui Venus, studiind diferite fenomene, inclusiv cel de aerofranare în atmosferă. La sfărșitul misiunii, Magellan a fost trimis în atmosfera venusiană unde s-a dezintegrat.

Sonda Venus Express, lansată de ESA (Europeean Space Agency) în noiembrie 2005, studiază în prezent planeta. Mai multe despre sondele spațiale care au studiat planeta.

 

Date interesante

  • 462° C - aceasta este temperatura medie pe Venus
  • 23 minute - atât a rezistat sonda Venera 7 pe Venus
  • 1 - numărul de formațiuni ce au primit nume de bărbaţi
  • 225 zile - atât ține anul pe Venus
  • 243 zile - atât ține o zi pe Venus
  • 108.000.000 km - distanța medie dintre Venus și Soare


Greutatea pe Venus

Greutatea este o măsură a masei unui obiect și a accelerației gravitaționale a planetei pe care se află obiectul. Pe o planetă mai puțin masivă vei cântări mai puțin decât pe una masivă. Nu este recomandat să vă mutați pe Venus. La surpafață temperatura este atât de mare încât s-ar topi plumbul.

Calculează-ți greutatea pe Venus!
Pe Pământ am
Pe Venus ai avea
 

 

Sonka Adrian