Nașterea stelelor

Povestea stelelor începe într-un nor imens de gaz (hidrogen) și praf. În acel loc, există particule de gaz și praf, aflate într-o continuă agitație. În acești nori, formați odată cu galaxia noastră, se găsesc ingredientele din care se formează stelele.


Norii moleculari


Exemplu de regiune în care se
formează stele. Este o parte din

nebuloasa Triffid, aflata la 9000 de
ani lumină. Se poate observa în
constelația Sagittarius. Foto: NASA

Astronomii numesc acești nori de gaz și praf, nori moleculari, dar se folosește și termenul de nebuloasă.

Într-un asemenea nor se află între 100.000 și 10.000.000 de ori mai multă masă de gaz, decât se află în Soare. Pana acum s-au descoperit nebuloase ce se întind pe o distanță între 50 și 300 ani lumină.

Dacă în regiunile obișnuite ale galaxiei noastre avem între 0,1 și 1 particule de gaz pe cm cubi, într-o nebuloasă există câteva milioane de particule pe cm cub.

Aceste nebuloase se rotesc în jurul centrului galaxiei, trecând, uneori, prin regiuni bogate în stele. Gravitația stelelor pune în mișcare particulele de gaz din nebuloasă.

Uneori, în vecinătatea acestor nebuloase, explodează o stea (supernovă), iar unda de șoc, pune în mișcare particulele de gaz.

Cert este că, dupa ce particulele de gaz încep să se agite, începe procesul de formare a stelelor. Odată început, acest proces duce la formarea de noi stele și de noi planete.


Nori moleculari, în care se formeaza
stele. Nebuloasa Lagoon, situată la
6500 ani lumină, în constelaț
ia
Serpens.
Foto: NASA

 


Pe măsură ce particulele de gaz se mișcă, aceastea se ciocnesc și formeaza formațiuni mai mari de gaz. Aceste formațiuni cresc din ce în ce mai mult, pe masură ce noi particule de gaz cad pe ele.

În nebuloasă se formează mai multe asemenea nuclee, ce atrag din ce în ce mai multă masă de gaz. Astfel nebuloasa se fragmenează.

Apar mai multe nuclee ce vor evolua, separat, în stele. Asa iau naștere roiurile de stele, regiuni bogate în stele tinere, stele formate în același loc și cam în același timp.

Protostele



O globula Bok. In interiorul acestui
nor opac de praf, se afla o protostea.
Se afla in constelatia Cassiopeia,
la 9500 ani lumina departare
.
Foto: NASA

Energia gravitatională produsă se elimină, o parte, în radiație infraroșie, iar altă parte rămâne în nucleul formațiunii de gaz, unde temperatura începe să crească.

Deja, în acest caz, s-a format o protostea.

Formarea protostelelor nu se poate observa în mod direct, pentru ca acestea sunt ascunse în nori de praf, ce opaci la lumină, numiți "Globule Bok"

Foarte multe dintre protostele nu ajung să devina stele, din cauza cantității mici de gaz din care sunt formate. Acestea devin stele pitice brune, stele ce nu emit decât radiație infraroșie.

Totul depinde acum din cât de mult gaz este formată protosteaua:

  • daca masa gazului este asemănătoare cu cea a Soarelui, protosteaua se va transforma în stea în 10 miloane de ani;
  • daca masa protostelei este de minim 15 ori mai mare decât masa Soarelui, aceasta va deveni o stea giganta în doar 100.000 de ani.


În centrul imaginii se observă o
proplidă: o stea tânără, în formare,
înconjurată de
o gogoașă de gaz.
Obiectul se află
în nebuloasa
din Orion, la 1600
ani lumină departare. Foto: NASA

Uneori, în jurul protostelelor, se formează un disc de praf și gaz ce se numește disc protoplanetar. O parte din gazul din nebuloasă se strânge în jurul protostelei. Aceste tipuri de stele se numesc stele T Tauri. Pe la polii acestei stele se emit jeturi de gaz.

În ultimii 10 ani, s-au descoperit în marile nebuloase, niște obiecte numite "proplide": aceste obiecte sunt stele înconjurate de o gogoașă de gaz. Din aceasta gogoașă de gaz și praf, materialul cade pe suprafața stelei. Se crede că, dupa apariția stelei, gogoașa de gaz se transformă într-un disc protoplanetar, disc format tot din gaz și praf.

În discul protoplanetar se vor forma planetele, asteroizii și cometele.

Astronomii au descoperit câteva stele strălucitoare înconjurate de un asemenea disc: beta Pictoris, Vega, Alphecca și Fomalhaut.

Secvența principală

Dupa ce în interiorul protostelei, temperatura a ajuns la 10.000.000 de grade, hidrogenul începe să se transforme în deuteriu apoi în heliu, prin procesul de fuziune nucleară.

Acum putem vorbi despre o stea, stea ce a început să traiască cu adevarat.

Toate stelele au o perioadă stabilă, periaodă ce poate ține mai mult sau mai puțin, în funcție de cât de masivă este ea.

Se spune că odată începută transformarea hidrogenului în heliu, steaua a intrat în secvența principală.

Galerie foto

 

 

 

Adrian Șonka

 


Nasterea stelelor

Stelele se nasc din imensi nori de gaz si praf, numiti "nori moleculari" sau "nebuloase".

Viata stelelor

Linisitita, tumultoasa, scurta sau lunga. Viata stelelor depinde de masa lor. Cele mai masive stele traiesc putin, dar traiesc pe picior mare!

Moartea stelelor

Moarte linistita sau moarte violenta? Depinde de modul in care ai trait.

Stele exotice

Există stele mici, normale mari și... exotice.

Mărimea stelelor

Află câte de mari sunt stelele și dacă se pot vedea bine prin telescoape

Tipuri de stele - secvența principală

„Secvența principală” este categoria de stele normale

Stele cu planete

Unele stele au planete.