Stele cu discuri de materie

Ați auzit desigur de planetele cu inel, patru aflându-se chiar în sistemul nostru solar. Însă mult mai spectaculoase sunt stelele cu inel (discuri de materie). Dacă la o planetă inelul înseamnă distrugere, la o stea înseamnă formare.

Inelele planetare sunt constituite din materie de la sateliții care s-au apropiat atât de mult de încât s-au sfărâmat sub acțiunea forțelor mareice induse de gravitația planetei (o emisferă a satelitului a fost atrasă mai mult de planetă decât cealaltă). Din rămășițele sateliților nu se formează alți sateliți pentru că se află în aceeași zonă în care gravitația distruge obiecte mari (cu toate că uneori s-au observat și grupări temporare de materie în inelele lui Saturn).


Un disc de materie cu diametrul de 64 miliarde km înconjoară steaua AU Microscopii, aflată la numai 32 de ani lumină. Viitoarele planete se „vor trezi” lângă o stea mai mică și mai rece decât Soarele. Foto: NASA, ESA, J.E. Krist (STScI/JPL); D.R. Ardila (JHU); D.A. Golimowski (JHU); M. Clampin (NASA/Goddard); H.C. Ford (JHU); G.D. Illingworth (UCO-Lick); G.F. Hartig (STScI) and the ACS Science Team

 

În inelele stelelor are loc procesul opus. Materia se grupează (prin ciocniri succesive) în obiecte mai mari, care atrag din ce în ce mai mult material. Astfel apar protoplanetele și, după câteva zeci de milioane de ani, planetele.

Orice stea, imediat după ce s-a format, a avut un inel de materie compus din tot ce nu a „încăput” în aceasta. Din păcate nu putem spune dacă toate stelele au sisteme solare (din simplul motiv că încă nu s-au cercetat destule stele), dar știm că dacă masa inelului este mică sau steaua prea strălucitoare, materia este expulzată în spațiu.


La 63 de ani lumină depărtare se afla steaua β Pictoris, înconjurată de două inele de materie. Steaua este un bebeluș galactic cu vârsta de numai 14 milioane de ani. Foto: NASA, ESA, D. Golimowski (Johns Hopkins University), D. Ardila (IPAC), J. Krist (JPL), M. Clampin (GSFC), H. Ford (JHU), and G. Illingworth (UCO/Lick) and the ACS Science Team

 

Dacă dorești să vezi inelele stelelor ai ceva de muncă: acestea reflectă o fracțiune atât de mică din lumina stelei încât nu o poți detecta. Ai însă altă posibilitate: materia din inel se încălzește, primind căldura de la stele. Dacă faci în așa fel încât să detectezi căldura emisă de micile particule din inel (și să izolezi căldura stelei) poți vedea cu succes inelul. Asta se face de ceva timp, observând în infraroșu și acoperind steaua cu un mic disc opac situat în telescop.

Cel mai potrivite telescoape pentru asemenea observații sunt cele spațiale, ca Hubble și Spitzer, cu toate că „merg” și cele mai mari de pe planetă.

Vega, Fomalhaut, epsilon Eridani, tau Ceti, Denebola – stele cu inele sau, mai bine spus, viitoare planete!


Cele mai apropiate zece stele cu discuri de materie (la data de 23 aprilie 2012)

Stea
Temperatura stelei
Diametrul discului
[distanțe Pământ-Soare]
Distanta
[ani lumină]
Constelație
ε Eri
4000
212
11
Eridanus
τ Ceti
5000
133
12
Cetus
Fomalhaut
8000
259
23
Piscis Austrinus
Vega
10.000
1092
25
Lyra
AU Mic
3000
290
32
Microscopium
β Leo
8000
78
36
Leo
ζ2 Ret
6000
302
39
Reticulum
HD 207129
6000
326
52
Grus
HD 10647
6200
642
57
Eridanus
HD 139664
6500
210
57
Lupus

 

Explicația coloanelor din tabel:

  • stea: numele sau codul stelei (stelele cu nume proprii sunt strălucitoare și se văd cu ochiul liber)
  • temperatura stelei: temperatura la suprafașă a stelei
  • diametrul discului: diametrul discului de materie, exprimat în distanțe medii Pământ+Soare (distanța medie Pământ-Soare = 149.598.000 km)
  • distanța: distanța până la stea în ani lumină (un an lumină = 9.460.000.000.000 km)
  • constelație: constelația în care se află steaua