Super Luna. Un mit urban la modă

Începând cu anul 2011, a apărut un nou fenomen ceresc, în mass-media internațională dar și în cea autohtonă, denumit Super Lună. Apropierea ,,anului fatidic” 2012 mayaș își producea efectele premergătoare unui alt sfârșit al lumii. Super Luna avea să aducă dezastre și catastrofe de proporții epice.

Dar, ce este Super Luna?

 

Răspunsul direct ar descuraja orice jurnalist în căutare de senzațional: nu există Super Lună, iar termenul nu înseamnă nimic din punct de vedere vizual sau gravitațional, după cum vom vedea! Atunci, de ce vedem la știri, non-știri? La această întrebare fiecare poate avea răspunsul său, pornind de la lipsa de jurnalism combinată cu goana pentru rating și super-senzațional (în imaginea de mai sus observăm o compoziție artistică foarte amuzantă, pe care vă invităm să o comentați, dacă identificați ce este în neregulă).

Cum a apărut Super Luna?

Termenul a fost inventat de către un astrolog (nu astronom!) prin anii 70, hotărât să mai găsească un element nou de adăugat în caruselul imaginar al influențelor astrale. Astfel spus, astrologul a introdus ca un factor definitoriu și distanța obiectului său imaginar, în acest caz, perigeul lunar!

Dacă până atunci în astrograme existau doar puncte reieșite din direcțiile către proiecțiile diferiților aștri pe ecliptică, astrologul s-a gândit totuși că ar conta și distanța la care se ,,exercită” influența. Însă a aplicat acest nou ,,principiu” doar la Lună, botezând-o Super Lună, atunci când aceasta se găsește în apropierea perigeului și se află în apropierea fazei de Lună Nouă, sau Lună Plină. Aceste două aproximări au fost ambele rotunjite cu o marjă de eroare de 90% privind distanța minimă. De ce nu 75 %, sau 93% ?

Superluna invizibilă!

Ați auzit la știri despre vreo Super Lună produsă când faza Lunii era de Lună Nouă? Cu certitudine au fost cam tot atâtea Super Luni de Lună Nouă, precum au fost cele (anunțate) de Lună Plină. Oare de ce mass-media, atât de vigilentă nu s-a sesizat? De ce ne sunt ascunse Super-lunile de Lună Nouă? Curios, nu credeți?

În graficul de mai jos observăm cum se schimbă distanța Pământ-Lună în decurs de un an pe axa verticală. Pe orizontală avem lunile anului și Fazele de Lună Plină marcate cu roșu, respectiv Lună Nouă cu pătrat negru.

Astre și dezastre...

Frecvența fenomenului este una deosebit de mare, astfel încât să se potrivească cu orice alt dezastru cu care de obicei sunt asociate aceste poziții, omițându-se celelalte dezastre produse în afara intervalului considerat. Mai jos observăm un grafic cu toate superlunile din perioada 2018-2021 (aflate în partea liniei roșii orizontale), unde putem număra câteva superluni pe an, respectând definiția superlunii de mai sus. Mai este oare super-luna atât de super? Nu se întâmplă prea des pentru un ,,eveniment” atât de ...  excepțional?

Orbiți de Super Lună?

Se spune că Luna este mai strălucitoare cu 30% și mai mare în diametrul său aparent cu 14% decât de obicei..  Dar ce înseamnă acest obicei? De multe ori nici nu se mai specifică norma, ci doar se lasă să se înțeleagă în subsidiar!

Ei bine, da, 14% mai mare, și 30% mai strălucitoare decât, atenție, momentul în care Luna Plină se găsește la cealaltă extremă pe orbită, și anume în preajma apogeului, la cea mai mare distanță de Pământ, produsă nu în urmă cu o seară ci în urmă cu aproximativ 6 Luni!

Doar dacă aveți o memorie fotografică puteți realiza diferențele dintre diametrele aparente ale Lunii Pline, ce devine cu 5 minute de arc mai mare (15%), nu peste noapte, ci gradat în jumătate de an, luând de exemplu valori între 29,4 și 33,9 minute de arc între 3 decembrie 2017 - 27 iulie 2017 (simulare diametru aparent fără librație).

Cum diferențele în diametrele aparente maxime și minime posibile ale Lunii Pline sunt de ordinul minutelor de arc (maxim 5’) alăturarea celor două fotografii extreme, Apogeu - Perigeu, induce vizual o diferență falsă - decalată în 6 luni, după cum publicul larg, nefiind instruit, le bănuiește a fi consecutive.

Dacă ați reuși să depistați vizual diferența dintre două Luni pline consecutive, ați reuși și să citiți o carte aflată pe Hotelul Intercontinental privind din fața Muzeului Municipiului București. Vă puteți considera Super-man sau Super-woman.

Ai văzut ce Lună imensă era aseară? N-am mai văzut în viața mea așa ceva! - sunt cuvintele unui spectator întâmplător al unui răsărit de Lună Plină. Ceea ce nu știe din păcate persoana în cauza, și nici nu i se spune la știri, este că Luna în preajma orizontului pare întotdeauna mai mare, având o percepție distorsionată, întâlnită sub numele de iluzia Lunii la orizont.

De ce obiectele aflate pe cer în preajma orizontului ne par mai mari decât sunt în realitate? Cercetătorii fenomenului au ajuns la concluzia că efectul este produs de o serie de iluzii optice, ce țin deseori de configurația orizontului din direcția Lunii.

Dacă veți acoperi Luna Plină aflată la orizont cu un deget ținând brațul întins, veți observa cum degetul vostru acoperă Luna cam de două ori. Efectuând aceeași măsurătoare ochiometrică când  Luna se va afla sus în înaltul cerului (în planul meridian), la cea mai mare înălțime deasupra orizontului, veți observa că diametrul ei nu s-a schimbat. De ce la orizont pare mai mare, iar sus pe cer pare mică? Aceeași iluzie optică a Lunii la orizont. Acest efect nu are legătură cu superluna, întâmplându-se cu oricare Lună Plină aflată la orizont.

Dacă veți măsura cu precizie diametrul unghiular al Lunii Pline aflată la răsărit, veți observa cum acesta este de fapt mai mic decât aceeași Lună Plină aflată în merdian. Cu alte cuvinte, la răsărit Luna se găsește la o distanță mai mare de observator, cu o diferență egală cu raza Pământului. Din acest motiv Luna plină la apogeu, aflată la orizont, este mai mică cu o jumătate de minut de arc pe orizontală din cauza distanței, și cu aproape 4 minute de arc pe verticală, din cauza refracției atmosferice la orizont. Cu toate acestea, deși este mai mică în termeni reali când răsare... pare mai mare.

Orbita în spațiu a Lunii în jurul Pământului considerat fix, se poate aproxima ca având forma unei elipse cu Pământul într-unul din focare. În realitate, Luna descrie arce de elipsă având o mișcare mai complexă, ce generează distanțe minime sau maxime, diferite. Astfel, în fiecare lună calendaristică, Luna se află la o distanță minimă pe acea perioadă, la perigeu și la o distanță maximă, la apogeu.

Diferența de distanță dintre două treceri consecutive la perigeu este însă insignifiantă, încadrându-se în mai puțin de un diametru lunar! Spre comparație, avem mai jos trecerile la Perigeu din 4 decembrie 2017, 1 și 30 ianuarie 2018, unde observăm mult mediatizatul milimetru cosmic!

Treptat, distanța Lunii Pline va ajunge la Apogeu, peste aproximativ jumătate de an, și nu imediat, în următoarea seară, cum suntem lăsați să înțelegem de la știri.

 

Mai mult, de ce ar conta doar trecerile la Perigeu cu Luna în apropierea fazei de Lună Plină? Luna se găsește la Perigeu în fiecare lună calendaristică, mai exact o dată la 27,5 zile. Faptul că o vedem sau nu, nu înlătură trecerea acesteia la meridianul unui loc de pe Pământ în fiecare zi.

Într-o lume virtuală a știrilor pentru care superlativul a ajuns un diminutiv folosit la tot pasul, ca și cum normalitatea nu ar fi bună, sau ar fi lipsită de interes, ar trebui să denumim lunile din calendar ce au 31 de zile, superluni

 

Mihai Dascălu