Nume românești pe cer

Corpurile cereşti pot purta numele unor oamenilor ce au avut o contribuţie importantă în ştiinţă, artă, sau alt domeniu. Cometele, „vagaboandele cereşti”, poartă numele descoperitorilor lor.

Fiecare popor se mândreşte cu oamenii lor de pe cer. Este rândul nostru!

O mare onoare este ca numele tău să fie purtat o anumită formaţiune de pe o planetă. Onoarea este mare, dar nu ai cum să te bucuri de ea, pentru că toate formaţiunile de pe planete poarta numele personalităților decedate.

Asteroizii poartă și nume de persoane în viață, iar cometele numele descoperitorilor lor.

Update: 29 aprilie 2016 (asteroizi cu nume românești - Coculescu, Marcus, Demetrescu, Popovici); 20 iulie 2014 (asteroizi cu nume românești- Marinbica și Budisteanu); 27 ianuarie 2014 (asteroizi cu nume de români- Cristianrosu și Bubulina); 5 noiembrie 2012 (asteroizi cu nume de români); 11 august 2012 (cometa C/1898 L1).


Nume românești pe Mercur

În aprilie 2008 un crater de 125 km în diametru, situat pe planeta Mercur, a primit nume românesc: Eminescu. Este un crater interesant pentru că pare că s-a format mai recent decât restul craterelor de pe Mercur. Lanţuri de cratere mai mici se întâlnesc în jurul acestuia, formate de fragmentele ce s-au desprins de asteroidul care a produs craterul și de materia expulzată la impact.

În centrul craterului se observă un lant muntos circular. Munţii au o culoare diferită de cea a materialului din crater.


Poziţia craterului Eminescu pe Mercur

 

Nume românești pe Venus

Primul nume românesc de pe Venus este cel al poetei Elena Văcărescu. Aceasta a trăit în Franţa dar s-a născut în România.

Craterul, aflat în emisfera sudică a planetei, are un diametru de 31,5 km. Chiar dacă Elena Vacărescu a trăit între 1866 şi 1947, craterul a primit acest nume în 1994. Craterul Văcărescu se află în Nsomeka Planitia, la marginea unui lanţ muntos numit Saule Dorsa.


Poziţia craterului Văcărescu pe Venus

Un alt nume este „Darclée” după soprana Hariclea Darclée (1860-1939). Acesta este dat unei formațiuni vulcanice, numită „patera”, cu un diametru de 15 km, situată la coordonatele 37,4° latitudine sudică și 263,8° longitudine. Numele a fost aprobat în 2003


Poziţia paterei Darclee pe Venus

 

Câteva cratere au primit nume proprii feminine, printre care și Irinuca, Natalia, Ștefania, Veta, Zina și Esterica, nume evident românești.


Alte nume românești pe Venus

 

 

Nume românești pe Lună

Singurul crater cu nume românesc de pe Lună se numeşte Haret, după matematicianul-astronom Spiru Haret.

Haret a obţinut doctoratul în astronomie la Paris cu teza "Asupra invariabilităţii axelor mari ale planetelor". Ca ministu al educaţiei, a emis decretul pentru înfiinţarea Observatorului Astronomic din Bucureşti (acum Institutul Astronomic al Academiei Române).

Craterul are 29 km în diametru şi se află în emisfera ce nu se poate vedea de pe Terra, aproape de polul sud al Lunii. În vecinătatea craterului Haret se află zeci de cratere mari ce nu au nume. Poate în viitor în regiunea aceea vor mai „apărea” şi alți români.

Craterul Haret se află el însuși într-un crater gigant numit „Aitken”. Haret se află aproape de centrul lui Aitken la adâncimea de 7 km față de nivelul mediu al Lunii.

Poziţia Craterului Haret pe Lună - imagine din martie 2011 (imaginea mai veche)

 

Unul dintre lanţurile muntoase de pe Lună au primit numele de Montes Carpatus: Munţii Carpaţi. Chiar dacă Munţii Carpaţi de pe Terra străbat mai multe ţări (Germania, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, Serbia şi România), putem considera că aceasta este o altă regiune "românească" de pe Lună.

Montes Carpatus formează marginea de sud a unui giagntic bazin lunar: Mare Imbrium. Se întâlnesc vârfuri muntoase, cel mai înalt având 2400m înălţime. Vârfurile sunt separate de văi ce s-au format în urma scurgerilor de lavă.

Câteva cratere mari s-au format chiar în munţi, în urma căderilor unor meteoriţi. Foarte aproape de Montes Carpatus se află frumosul crater Copernic. Se estimează că acești munți s-au format acum 3,5 miliarde de ani.

Cei ce doresc să vadă Montes Carpatus prin telescoapele noastre sunt aşteptaţi la doua zile după Primul Pătrar până în Lună Plină.




Poziţia munţilor Carpaţi de pe Lună


Alte imagini cu Montes Carpatus:

Nume românești pe Marte

Pe planeta roșie există următoarele nume de origine românească: valea Rhabon, craterele Iazu și Batoș.

Rhabon este numele antic al râului Jiu. Pe Marte un tub prin care a curs lava a primit acest nume. Acesta se află între Ascraeus Mons și Uranius Mons și are o lungime de 246 km.


Valea Rhabon (Jiu) pe Marte

Doua cratere marțiene au nume rom├ónești: Iazu și Batoș. Amândouă poartă numele a două localități din România. Există două localități Iazu: una în județul Prahova, alta în Ialomița și încă nu am aflat care dintre ele este sursa numelui marțian.

Craterul Iazu are 6,83 km în diametru și se află la sud de craterul Endeavour în Meridiani Planum. Este înconjurat de rămășitele rezultate în urma impactului care a dus la apariția sa. Craterul Endeavour este în prezent studiat de roverul marțian Opportunity. Pe 8 martie 2009 Opportunity a fotografiat de la sol marginile craterului, aflat atunci la 38 km depărtare de rover.

Batoș este un crater de 17,2 km în diametru aflat într-o regiune unde apa a curs acum 3-4 miliarde de ani. Regiunea se numește „Chryse Planitia„ și este străbătută de vechi albii de râuri numite acum „Valles”. Craterul Batoș se află la sud de craterul Liberdad și la vest de Tiu Valles. În județul Tărgu Mureș există comuna Batoș, aceasta fiind probabil sursa numelul craterului marțian.


Cratere cu nume românești pe Marte

 

Tabel cu numele românești de pe planete

Nume oficial
Planetă
Tipul fomei de relief
Longitudine
Latitudine
Dimensiune
Anul aprobării
Sursa numelui
Eminescu
Mercur
crater
245,87°
10,79°
diametru 125 km
2008
Mihai Eminescu (1850-1889)
Văcărescu
Venus
crater
199,8°
-63°
diametru 31,5 km
1994
Elena Văcărescu (1866-1947)
Irinuca
Venus
crater
121.9°
51,4°
diametru 8 km
1997
nume propriu românesc
Natalia
Venus
crater
272,9°
67,1°
diametru 10,8 km
1985
nume propriu românesc
Veta
Venus
crater
349,5°
42,6°
diametru 6,4 km
1997
nume propriu românesc
Zina
Venus
crater
320,1°
41,9°
diametru 9 km
1985
nume propriu românesc
Esterica
Venus
crater
3,6°
36,8°
diametru 3,6 km
2003
nume propriu românesc
Darclèe
Venus
patera
263,8°
-37,4°
diametru 15 km
2006
Hariclea Darcle (1860-1939)
Haret
Lună
crater
-176,17°
-58,78°
diametru 29,77 km
1970
Spiru Haret (1851-1912)
Montes Carpatus
Lună
munți
-23,62°
14,57°
lungime 333,59 km
1961
Munții Carpați
Rhabon Valles
Marte
vale
91,5°
21,4°
lungime 247 km
1988
numele dacic al râului Jiu
Iazu
Marte
crater
5,18°
-2,74°
diametru 6,83 km
2006
localitate din România
Batoș
Marte
crater
29,5°
21,74°
diametru 17,33
1976
localitate din România
 


Asteroizi cu nume de români

Toţi asteroizii cu nume românești fac parte din centura principală de asteroizi, situată între Marte şi Jupiter. Există asteroizi cu nume de români (sau persoane de origine română) și asteroizi cu nume de locuri cu nume românesc.

Toţi asteroizii cu nume de români. Toţi se află situaţi între Marte şi Jupiter în centura principală. Poziția planetelor și a asteroizilor este cea din luna septembrie 2016
Toţi asteroizii cu nume de români. Toţi se află situaţi între Marte şi Jupiter în centura principală. Poziția planetelor și a asteroizilor este cea din luna iunie 2016

Primul asteroid ce a primit un nume românesc a fost asteroidul cu numărul 2331. Acesta poartă numele lui Constantin Pârvulescu: (2331) Parvulesco. A fost descoperit în 1936 de către astronomul Delporte, în Belgia. Are un diametru situat între 11 şi 24 km. Face o rotaţie în jurul Soarelui odată la 3,78 ani. Se poate apropia de Terra la 140.000.000 km.

Constantin Pârvulescu a fost profesor de astronomie la Cernăuţi, Timişoara, Cluj și directorul Observatorului astronomic din Cluj. A studiat glaxiile, roiurile globulare şi stelele binare. Asteroidul a fost numit Parvulesco şi după fiica astronomului, Carina Parvulesco, profesor de astronomie în SUA. Și fiul astronomului, Antares Pârvulescu, este onorat prin numele asteroidului.

Un alt asteroid cu nume românesc este (4268) Grebenikov. Eugeniu Grebenikov este un astronom de origine română, născut în Republica Moldova. Se ocupă cu studiul mecanicii cereşti. Asteroidul a fost descoperit în 1972 în Rusia și are un diametru între 5 şi 12 km. În 4,28 ani face o rotaţie în jurul Soarelui.

Toţi asteroizii cu nume de români, vedere din plan. Asteroizii Bîrlan, Noailles, Dragesco și Salonta au cele mai înclinate orbite (între 13 și 16°) față de planul sistemului solar. Toţi se află situaţi între Marte şi Jupiter în centura principală. Poziția planetelor și a asteroizilor este cea din luna septembrie 2014
Toţi asteroizii cu nume de români, vedere din plan. Asteroizii Bîrlan, Noailles, Dragesco și Salonta au cele mai înclinate orbite (între 13 și 16°) față de planul sistemului solar. Toţi se află situaţi între Marte şi Jupiter în centura principală. Poziția planetelor și a asteroizilor este cea din luna iunie 2016

 

Ne putem mândri cu câţiva asteroizi numiţi în cinstea unor oameni de știință și artiști români.

Primul asteroid ce poartă numele unui artist român este (6429) Brâncuşi. Sculptorul român cunoscut în toată lumea se roteşte liniştit în jurul Soarelui. A fost descoperit în 1971 la Observatorul de la Palomar (SUA). Asteroidul face o rotaţie în jurul Soarelui odată la 3,16 ani şi se poate apropia la 100.000.00 km de Terra. Diametrul său este estimat între 4-9 km.

Asteroidul (7985) Nedelcu poartă numele unui tânăr astronom de la Institutul Astronomic al Academiei Române, pe nume Alin Nedelcu. Alin se ocupă cu studiul asteroizilor, teza de doctorat (susținută la Observatorul Astronomic din Paris) a avut ca temă dectarea efectelor gravitaționale din măsurarea extrem de precisă a pozițiilor asteroizilor. Asteroidul are între 3 și 6 km mărime și se află în centura principală.

Hermannn Julius Oberth a fost un om de ştiinţă născut la Sibiu. Este, împreună cu Konstantin Tsiolkovsky şi Robert Goddard unul dintre părinţii astronauticii. Asteroidul 9253, descoperit în 1971 la Observatorul Palomar poartă numele de (9253) Oberth . Cu un diametru de maxim 6 km, asteroidul Oberth se află la distanţa medie de 150.000.000 km de Terra.

Astronomul american de origine română Nicolae Sanduleak s-a ocupat cu studiul stelelor foare masive și luminoase din emisfera sudică. Supernova apăruta în 1987 în Norul Mare al lui Magelan, a avut ca sursă steaua Sanduleak -69 202. Asteroidul 9403 poartă numele de (9403) Sanduleak. Se află la o depărtare medie de 300.000.000 km de Terra. Un an pe acest asteroid durează 4 ani pământeni. Asteroidul Sanduleak are un diametru de maxim 15 km.

Asteroidul (9493) Enescu poată numele celui mai cunoscut compozitor român: George Enescu. A fost descoperit în 1971 la Observatorul de la Palomar. Situat la peste 250.000.000 km depărtare, asteroidul Enescu are până în 9 km diametru.

(9494) Donici poartă numele astronomului Nicolae Donici. Acesta a fost unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Astronomice Internaţionale şi primul reprezentant al României în acest for. S-a ocupat cu studiul Soarelui, observând şase eclipse totale.

Poetul Mihai Eminescu este imortalizat pe cer prin asteroidul (9495) Eminescu. Este un asteroid descoperit în 1971 la Observatorul de la Palomar. Este situat la o distanţă medie de 250.000.000 km de Terra. Face o rotaţie completă în jurul Soarelui odată la 3,23 ani. Se poate apropia la "numai" 140.000.000 de planeta noastră. Diametrul asteroidului Eminescu nu depăşeşte 6 km.

Asteroidul (10034) Birlan poartă numele astronomului Mirel Bîrlan. Mirel Bîrlan este un astronom ce lucrează la Institutul de Mecanică Cerească şi Calculul Efemeridelor din Paris. Se ocupă cu studiul dinamicii corpurilor mici din sistemul solar. Asteroidul a fost descoperit în 1981 în SUA.

Printre asteroizii cu nume de români se află și (10784) Noailles, asteroid denumit după Anna de Noailles, născută Anna Elisabeth Bibesco-Bassaraba de Brancovan. Aflați mai multe despre această prințesă iubitoare de frumos de pe wikipedia.

Biologul şi astronomul amator Jean Dragesco, ce locuieşte în prezent în Franţa, a "primit" un asteroid cu ocazia împlinirii a 80 de ani, în anul 2000. Asteroidul este (12498) Dragesco. A fost descoperit în 1998. Diametrul acestui asteroid nu depăşeşte 10 km.

Cerul s-a îmbogățit în iunie 2011 cu un nou nume românesc: (263516) Alexescu, cel al astronomului Matei Alexescu. Obiectul care a primit numele „Alexescu” este asteroidul cu numărul 263.516, aflat în centura principală dintre Marte și Jupiter.

Asteroidul, care poate avea orice mărime între 1 și 4 km, a fost descoperit în 2008 de către participanții în proiectul EURONEAR (inițiat de astronomul Ovidiu Văduvescu). De ce Matei Alexescu? Pentru că acesta a fost unul dintre cei mai iubiți și talentați popularizatori ai astronomiei din țara noastră și a inspirat pe majoritatea astronomilor amatori și profesioniși. Ajutorul dat iubitorilor de astronomie prin cărțile și articolele sale este inestimabil.

Un alt asteroid cu nume de român este (346261) Alexandrescu, care poartă numele fostului coordonator al Observatorului Urseanu, o personalitate recunoscută de întreaga populație în urma activității de promovare a astronomiei. Asteroidul a fost descoperit de echipa EURONEAR în martie 2008.

Asteroidul 22281 poartă numele de „Popescu”, dar nu unul generic ci pe cel al lui Marcel Popescu, în prezent cercetător la Institutul Astronomic al Academiei Române. (22281) Popescu are o mărime între 3 și 12 metri și o perioadă de revoluție în jurul Soarelui de 3,36 de ani.

Urmează asteroidul numărul 25051, denumit „Vass”, după un alt cercetător al Institutului Astronomic, Gheorghe Vass. Aflat tot în centura principală, asteroidul (25502) Vass se rotește în jurul Soarelui în 4,25 ani, de la o depărtare medie de 392,3 milioane de km.

Asteroizii (28854) Budisteanu și (26478) Cristianrosu poartă numele a doi tineri născuți în 1991, care prin abilitățile lor informatice și inginerești s-au afirmat la „Intel International Science and Engineering Fair” în 2013 și 2010.

În centura de asteroizi îi găsim și pe (243458) Bubulina, respectiv (4633) Marinbica. Primul poartă numele Marinei Denisa Botofan, iar cel de-al doilea numele profesorului de fizică Marin Bica, decedat într-un accident în 2013. Marin Bica s-a implicat enorm, ani de-a rândul, în pregătirea elevilor pentru Olimpiada de Astronomie, precum și în alte activități legate de această competiție.

Următorii patru asteroizi sunt denumiți după astronomi români. Asteroizii au fost descoperiți în 2008 de programul de cercetare de asteroizi EURONEAR.

(450931) Coculescu este denumit după astronomul Nicolae Coculescu, fondatorul (în 1908) Observatorului Astronomic din București. Domeniul de cercetare a fost mecanica cerească.

(358894) Demetrescu este denumit după Gheorghe Demetrescu, astronom și matematician, directorul Observatorului Astronomic din București. Domeniile de cercetare au fost mecanica cerească, eclipsele de Soare și dinamica stelară.

(369088) Marcus poartă numele astronomului Ella Marcus, specialistă în astrometrie. Aceasta a activat la Observatorul Astronomic din București.

365761) Popovici poartă numele astrofizicianului român Călin Popovici, specialist în fizică solară și stelară, fotometrie și sateliți arficiali.


Asteroid Asteroid descoperit în anul: Descoperitorul asteroidului Mărime [km] Depărtare medie de Soare [km] Perioada de revoluție în jurul Soarelui [ani] Anul în care a primit nume Sursă nume

(2331) Parvulesco

1936 E. Delporte la Uccle ~20 363.048.645  3,78   -
(4268) Grebenikov 1972 T. M. Smirnova
la Nauchnyj
~11 394.366.807  4,28   Nume propus la Institute of Theoretical
Astronomy, St. Petersburg
(4633) Marinbica 1988 H. Debehogne
la La Silla
~10 475.877.080 5,67 2015 Nume propus de SGAC Name An Asteroid
Campaign
(6429) Brâncuşi 1971 C. J. van Houten and I. van Houten-Groeneveld la Palomar 4-6 322.248.663  3,16   -
(7985) Nedelcu 1981 Bus, S. J. la Siding Spring  3-5 348.928.090  3,56   Mirel Birlan (Observatorul din Paris) și Richard Binzel (Massachusetts Institute of Technology)
(9253) Oberth 1971 C. J. van Houten
și I. van Houten-Groeneveld la Palomar
4-9 358.307.525  3,71   SBNC
(9403) Sanduleak 1994 Programul Spacewatch 7-10 402.090.671  4,41   -
(9493) Enescu 1971 C. J. van Houten
și I. van Houten-Groeneveld la Palomar
5-12 387.596.106  4,17   Madga Stavinschi
(9494) Donici 1971 C. J. van Houten
și I. van Houten-Groeneveld la Palomar
4-9 328.189.155  3,25   Madga Stavinschi
(9495) Eminescu 1971 C. J. van Houten
și I. van Houten-Groeneveld la Palomar
3-7 327.021.034  3,23   Madga Stavinschi
(10034) Birlan 1981 E. Bowell la
Anderson Mesa
7-10 386.433.251  4,15   M. A. Barucci
(10784) Noailles 1991 E. W. Elst la
La Silla
7-10 392.520.663  4,25   -
(12498) Dragesco 1998 OCA-DLR
Survey
5-10 399.004.270  4,36   -
(22281) Popescu 1985 Anderson Mesa Station 3-12 335.413.725  3,36 2014 -
(25051) Vass 1998 Anderson Mesa Station 2-7 392.288.418 4,25 2014 -
(26478) Cristianrosu 2000 Lincoln Laboratory Near-Earth Asteroid Research Team 3-9 414.813.000 4,62 2011  
(28854) Budisteanu 2000 Lincoln Laboratory Near-Earth Asteroid Research Team 2-7 341.150.638 3,44 2014  
(243458) Bubulina 2009 F. Tozzi and M. Graziani 0,7-3 356.418.000 3,68 2011 -
(257005) Arpadpal 2008 EURONEAR 1-2 418.531.773  4,68 2012 Ovidiu Văduvescu (EURONEAR)
(263516) Alexescu 2008 EURONEAR 1-2 368.713.368  3,87 2011 Ovidiu Văduvescu (EURONEAR)

(320790) Anestin

2008 EURONEAR 0,7-2,4 386.784.741  4,16 2012 Ovidiu Văduvescu (EURONEAR)
(330634) Boico 2008 EURONEAR 0,6-2 362.471.587  3,77 2012 Ovidiu Văduvescu (EURONEAR)
(346261) Alexandrescu 2008 EURONEAR 0,4-1,5 335.826.785  3,36 2012 Ovidiu Văduvescu (EURONEAR)
(358894) Demetrescu 2008 EURONEAR 1-4 458.308.276 5.4 2016 Ovidiu Văduvescu (EURONEAR)
365761 Popovici 2008 EURONEAR 1-2 384.585.802 4,1 2016 Ovidiu Văduvescu (EURONEAR)
369088 Marcus 2008 EURONEAR 0,5-1,5 393.680.440 4,3 2016 Ovidiu Văduvescu (EURONEAR)
(450931) Coculescu 2008 EURONEAR 1-2 414.020.185 4,6 2016 Ovidiu Văduvescu (EURONEAR)

Orbitele interactive ale asteroizilor se găsesc aici. Citațiile oficiale se găsesc în acest fișier text.

Asteroizi cu denumiri românești

Asteroidul (1381) Danubia a fost descoperit pe 20 august 1930 la observatorul din Simeis. Numele său a fost propus de către astronomul român Călin Popovici. Este un asteroid „măricel” de aproximativ 24 km în diametru.

Țara noastră este imortalizată pe cer prin asteroidul (7986) România, cu o mărime între 2 și 5 km. Acesta se află în centura principală și a primit numele la începutul lunii mai 2012.

(21663) Banat este un asteroid denumit în cinstea unei regiuni de pe continentul european care se află și în țara noastră.

Un „nou venit” este asteroidul (100897) Piatra Neamț. A fost descoperit în 1998 la San Marcello, Italia de către Alfredo Caronia care acum locuiește în Piatra Neamț. Numele a fost propus chiar de către el în cinstea orașului.

Alți doi asteroizi au nume legate de țara noastră: (1436) Salonta și (1537) Transylvania. Au fost descoperiți în Ungaria, la observatorul din Konkoly.

 

Asteroid Asteroid descoperit în anul: Descoperitorul asteroidului Mărime [km] Depărtare medie de Soare [km] Perioada de revoluție în jurul Soarelui [ani] Anul în care a primit nume Persoana care a propus numele

(1381) Danubia

1930 E. F. Skvortsov
la Simeis
10-20 372.349.616  3,93   Călin Popovici
(1436) Salonta 1936 G. Kulin la
Budapesta
20-40 470.635.009  5,58   -
(1537) Transylvania 1940 G. Strommer la
Budapesta
8-15 455.960.283  5,32   -
(7986) România 1981 Bus, S. J. la Siding Spring  3-6 316.221.150  3,07 2012 Mirel Birlan (Observatorul din Paris) și Richard Binzel (Massachusetts Institute of Technology)
(21663) Banat 1999 la Obsrvatorul Starkenburg
din Heppenheim
4-10 456.533.946  5,33   -
(100897) Piatra Neamț 1998 Tesi, L., Caronia, A. la San Marcellor 1-2 325.227.922  3,21 2010 Alfredo Caronia

 

 

Comete cu nume de români

Cometele poartă numele descoperitorului (sau a primilor trei descoperitori). Până acum trei comete au fost descoperite de pe teritoriul României

Cometa C/1898 L1 (Coddington-Pauly)

Prima cometă descoperită din România a fost găsită în seara de 14 iunie 1898 de către astronomul amator Wofgang Pauly. Acesta observa roiul globular Messier 4 printr-un telescop de 7,5 cm în diametru și a văzut o mică pată difuză în vecinătatea lui. A desenat zona și a obsevat-o în prima noapte senină (16 iunie). Pata difuză se mișcase printre stele, semn că era o cometă.

Pauly a publicat descoperirea în publicația germană Astronomische Nachrichten, No. 3500 și după verificarea ei s-a observat că această cometă fusese descoperită fotografic pe 11 iunie de către astronomul E.W. Coddington de la Obsevatorul Lick.

Pentru că Pauly nu cunoștea nimic despre descoperirea din SUA, s-a considerat oficial că este al doilea descoperitor al cometei. A primit astfel numele celor doi descoperitori: Coddington-Pauly.

Din anumite motive descoperirea lui Pauly a fost ștearsă din cărțile de istorie a astonomiei românești, cu toate că acesta a fost membru al Societății Astronomice Române „Camille Flammarion” în preajma anului 1908.

Cometa a trecut la periheliu (cea mai mică depărtare de Soare) pe 14 septembrie 1898, la 250 milioane de km de astrul zilei.


Cometa C/1898 L1 (Coddington-Pauly)

 

Multe din informațiile de mai sus (detaliate și pertinente) se datorează d-lui Cornel Pacurar, căruia îi mulțumim.

Pe 1 mai 2016 cometa C/1898 L1 (Coddington-Pauly) se afla la 20 miliarde de km față de Soare. Pe bolta cerească se află în direcția constelației Camelopardalis.

 

Cometele C/1943 R1 (Daimaca) și C/1943 W1 (van Gent-Peltier-Daimaca)

Victor Daimaca, a fost un un profesor de matematică din Târgu-Jiu. Pasiunea sa era astronomia. Ca observaţii a ales căutarea cometelor, o activitate ce implica obsevarea unor anume zone, în fiecare seară senină, pentru a detecta eventualele comete ce ar putea apărea acolo.

Cu un binoclu, Daimaca, la 3 septembrie 1943, a observat o cometă nouă la limita dintre constelaţiile Lynx şi Ursa Major. A fost înregistrată la Centrul Internaţional de la Copenhaga sub denumirea de cometa Daimaca 1943 R1. Alţi astronomi au observa cometa, confirmând descoperirea lui Daimaca.

La mai puţin de 4 luni de la prima descoperire, la 16 decembrie 1943, Daimaca a găsit o a doua cometă, însă aceasta a fost descoperită concomitent şi de astronomii Van Gent şi Peltier, fapt pentru care s-a numit van Gent-Peltier-Daimaca 1943 W1.

Daimaca a continuat să caute comete de la Observatorul Astronomic din Bucureşti (actualmente Institutul Astronomic), dar nu a mai descoperit nici una.

Cometele au fost descoperite cu un binoclu, în acel moment fiind destul de strălucitoare. Pe 1 mai 2016 erau situate foarte departe de Terra, la 14 miliarde km. Cometa Daimaca se află pe cer în direcția constelației Libra, iar cometa van Gent-Peltier-Daimaca în Hydra.


Orbitele cometelor descoperite de Victor Daimaca

 


Citiţi un frumos articol, cu acelaşi subiect, scris de Aurora Petan.


Adrian Şonka
03-May-2016 16:08