Un playlist cosmic – muzica din spațiu și formele sale

Da, da, o să spuneți că muzica nu se aude în spațiu – și noi știm asta foarte bine. Sunetul ajunge dintr-un loc într-altul prin intermediul vibrațiilor, iar pentru asta are nevoie de aer sau apă sau alte gaze sau lichide care să-i faciliteze propagarea.

Știm că în spațiu avem parte de o tăcere asurzitoare, de felul care nici măcar nu-ți face urechile să țiuie, pentru că nici urechi nu sunt în spațiu – din câte cunoaștem, cel puțin, până acum.

Asta nu înseamnă că omul nu a folosit muzica, unul dintre limbajele care transcend barierele lingvistice sau culturale, ca modalitate de a se exprima dincolo de Pământ. A dus cântecele dincolo de atmosfera planetei noastre în două moduri. Primul ar fi notele care au răsunat pe stațiile spațiale. Al doilea – utilizarea muzicii ca mesaj PR-istic pentru civilizațiile care s-ar întâmpla să existe, într-o bună zi și într-un bun colț de univers, și care ar putea veni în contact cu frumoasele (discutabilele?) melodii ale pământenilor.

Astfel s-a născut un adevărat playlist cu melodii care au fost fie deja cântate pe stațiile spațiale, fie sunt imprimate pe diferite suporturi (CD-uri, casete), trimise cu diverse mijloace de transport acolo, în marele necunoscut. Aici nu ne propunem să-l publicăm exhaustiv, pentru că exemplele sunt numeroase – aplecarea spre artă nu trebuie subestimată deloc în rândul oamenilor de știință –, ci vrem să punctăm cele mai importante și mai interesante momente ale acestei legături dintre Cosmos și Terra.

Prima melodie care s-a auzit dincolo de rotunjimile terestre a fost una rusească. Mă rog, în acel timp multe lucruri erau rusești, deși nu erau. Era anul 1962, luna august, ziua 12, cântecul purta titlul Дивлюсь я на небо (”Mă uit sus spre cer”) și a fost interpretat de astronautul Pavel Popovici la bordul navetei spațiale Vostok 4, misiune importantă pentru că a fost cea dintâi care a avut la bord mai mult de un singur om. Momentul e important, melodia însă nu v-o recomand neapărat. Iată aici o interpretare din 1976 a acestui cântec tradițional din Ucraina:

 

Sondele spațiale Voyager 1 și Voyager 2 au părăsit Pământul în 1977, ducând cu ele un soi de capsulă a timpului, ce a închis în ea încercarea pământenilor de a transmite Universului un strop din cultura și istoria sa. Pe un disc au fost, astfel înregistrate, saluturi în 59 de limbi diferite de pe Terra, diverse sunete izvorâte de planeta noastră, dar și o selecție muzicală care nu ar fi plictisit niciun extraterestru care s-ar fi trezit în posesia ei. Nici dacă i-ar fi plăcut muzica clasică – un strop de Mozart nu a dăunat niciodată nimănui:

 

Nici jazzul vechi, trompeta lui Louis Armstrong:

 

 

Nici, pentru cei mai pretențioși și selectivi ascultători interstelari, niște mariachi mexicani sau cântec nupțial din Peru:

Marele Internet vă oferă, la o simplă căutare, întregul playlist plecat în spațiu în anii ’70, odată cu misiunea Voyager.

 

Și rock-ul? Rock-ul unde e?

David Gilmour de la Pink Floyd pretindea (și probabil că avea dreptate) că albumul Delicate Sound of Thunder a fost și va rămâne prima înregistrare a genului care a ”zburat” în spațiu. Pe englezii de la Floyd nu i-au dus în spațiu americanii, ci dimpotrivă, rușii și francezul din misiunea Soiuz TM-7, care au luat cu ei caseta cu înregistrarea albumului live. De altfel, Gilmour și Mason au participat la lansarea navetei. Ei nu au învățat să zboare, muzica lor da.

Un alt rocker care a cărui operă a plecat de pe Pământ înspre Cosmos este David Bowie. Totul a făcut parte dintr-un plan mărețe de-ale lui Elon Musk, care a trimis pe orbita Pământului, apoi pe cea a Soarelui, o mașină Tesla Roadster, ca parte a zborului de testare Falcon Heavy.

Din boxele mașinuței ridicate la ceruri se auzeau la nesfârșit două melodii de-ale superstarului britanic cel mereu obsedat de spațiu: Space Oddity și Life on Mars?

Pe stațiile spațiale și în navetele care i-au transportat pe oameni dincolo de atmosfera pământească au avut loc nenumărate încercări de a produce muzică în mod direct, cu ajutorul unor instrumente. Primul cântec al omenirii care a răsunat dincolo de căminul acesteia a fost Jingle Bells, sau ceva care seamănă cu acesta, la bordul navetei Gemini 6. Astronauții Walter M. “Wally” Schirra și Thomas P. Stafford l-au cântat la muzicuță și clopoței de mână. Era firesc, se apropia Crăciunul anului 1965, care trebuia vestit de colinde oriunde s-ar fi petrecut el.

După asta, șirul de instrumente muzicale care i-au însoțit pe cosmonauți la locul lor de muncă din afara planetei albastre a părut să nu se mai oprească. Chitare, saxofoane, orgi electronice, flaute, ba chiar ciudățenii mai mari precum cimpoaie sau koto, un instrument tradițional nipon. Asta pentru că muzica e un leac eficient împotriva dorului de casă când ai o distanță necuprinsă între tine și lumea ta, dar și pentru că cercetătorii au dorit să vadă cum se comportă instrumentele și sunetele pe care le scot acestea în microgravitație.

Deși sunetele emise pe SSI seamănă destul de mult cu cele scoase pe pământ de diversele instrumente muzicale, unele lucruri sunt foarte diferite. Suflătorii se plâng că forța aerului emis prin instrumentele lor îi mișcă serios din loc, iar chitariștii – că pana le zboară din mână când se așteaptă mai puțin și începe să plutească.

Vă lăsăm în compania unui duet impresionant din anul 2013. Două flaute se aud – dar unul este pe Pământ, inspirat mânuit de Ian Anderson, unul dintre creatorii trupei Jethro Tull, iar celălalt pe Stația Spațială Internațională, aflat în grija lui Cady Coleman, astronaut NASA.

12-Dec-2020 14:56

Oana Dușmănescu