Neptun

 


Planeta Neptun. Imagine transmisă de sonda Voyager II.
Foto: NASA

Planeta Neptun, a opta planetă de la Soare, a fost descoperită „din condei”, de către doi matematicieni, independent.

După descoperirea planetei Uranus, s-a observat că poziţia ei observată diferă de cea calculată. Era ca şi cum un alt corp, mai îndepărtat, o încetinea. Din diferenţele de pozitie, numite perturbaţii,  doi matematicieni astronomi, au calculat orbita posibilului corp, o planetă masivă, neobservată pânâ atunci.

Astronomii ce au calculat pozitiile noii planete se numeau Adams (englez) şi Le Verrier (francez). Doar unul dintre aceştia au reuşit să îi convingă pe ceilalti astronomi să caute planeta, anume Le Verrier un astronom reputat atunci. Adams nu a fost luat în serios fiind la începtul carierei.

Primul astronom ce a îndreptat telescopul către locul de pe cer indicat de calculele lui Le Verrier, a fost germanul Galle asistat de d’Arrest. Aceştia au descoperit din prima un obiect cu aspect de planetă, foarte aproape de locul indicat de Le Verrier. Descoperirea s-a produs pe 23 septembrie 1846.

Această descoperire a creeat o disputa între astronomii englezi şi francezi, fiecare atribuindu-şi descoperirea. O altă problemă a fost numele planetei. Englezii vroiau un nume iar francezii altul. Dupa ceva timp, amândoi  matematicieni au fost consideraţi descoperitorii planetei.

Numele planetei

Imediat după descoperire planeta se numea: planeta exetrioară lui Uranu. Astronomul Galle a propus numele de „Janus”. În Anglia planeta era numită „Oceanus”, iar în Franţa „Le Verrier”.

Astronomul Le Verrier a propus numele de Neptun, nume ce a fost discutat şi acceptat în cadrul unei conferinţe la academia de Ştiinţe din Sant Petersburg în 29 decembrie 1946. Astfel planeta a primit numele de Neptun, după zeul mărilor din mitologia romană.

Orbita

Neptun se află la o distanţă de 4,5 miliarde km depărtare de Soare. O rotaţie completă în jurul Soarelui (un an neptunian) se face în 165 de ani. De abia pe 12 iulie 2011 planeta se va afla în acelaşi lor în care a fost descoperită.

Din cauza depărtării mari planeta nu este vizibilă cu ochiul liber ci numai prin instrumentele astronomice.

Ziua pe planetă durează 16,11 ore, fiind de fapt timpul în care norii fac o rotaţie completă.

Majoritatea informaţiilor despre această planetă au fost obţinute în urma vizitei sondei Voyager 2, ce a trecut pe lângă planetă pe 25 august 1989, la numai 4500 de km pe deasupra polului nord.  Alte observaţii se fac cu telescopul spaţial Hubble şi marile telescoape de pe Terra.

Atmosfera


Nori pe Neptun. "Martea pată întunecată" şi "
mica pată neagră". Foto: NASA

Neptun are un diametru de 4 ori mai mare decât Terra şi este compus din gaze cu mici urme de roci. Este considerată o planetă gazoasă, la fel ca Jupiter, Saturn şi Uranus.

Din cauza masei mai mici decât a planetelor Jupiter şi Saturn, Neptun este considerată o planetă intermediară între cele gazoase şi cele telurice.

Planeta este compusă din: 80% hidrogen, 19% heliu, 1,5% metan, precum şi alte elemente în proporţie mică – deuteriu, etan, apa şi amoniac.

Norii de metan absorb partea roşie din spectrul luminii, dând planetei o culoare albastră.

Planeta primeşte foarte puţină lumină şi căldură de la Soare, temperatura la nivelul norilor fiind de -218 °C. Temperatura creşte în interiorul planetei, aceasta având o sursă interioară de energie, încă necunoscută.

Atmosfera este compusă din benzi de nori, pe care uneori apar furtuni gigantice. Furtunile sunt cele mai rapide din sistemul solar, având viteze de până la 2100 km/h. Viteza medie a norilor este 1200 km/h, puţn mai mare decât cea a unui avion. Unii nori sunt situaţi deasupra atmosferei, lăsând umbră pe aceasta.

Au fost observate multe furtuni pe planetă. Cea mai mare a fost furtuna numită „Marea pată întunecată„, descoperită de sonda Voyager 2 . „Marea pată întunecată” era mare cât Europa şi Asia la un loc. În 1994 însă, furtuna a dispărut (s-a terminat), motivul fiind necunoscut.


Cei mai înalţi nori din atmosferă lasă umbră
pe plafonul mai jos. Foto: NASA

O altă furtună a fost „Scooter”, ce avea o viteză de 2100 km/h. Furtuna numită „Mica pată neagră”, era întunecată la culoare, dar s-a albit după un timp.

Apariţia acestor furtuni, foarte intense, este o enigmă, pentru că planeta ar trebui să fie calmă, fiind cea mai departe de Soare.

De-a lungul timpului, s-a observat că în regiunea sudică a plantei, cea îndreptată înspre Soare, apar furtuni mai des, semn al încălzirii acesteia. Încălzirea se datorează înclinării axei planetei, cu 28°, acest fapt ducând la anotimpuri. Un anotimp pe Neptun durează 41 de ani.

În 2007 s-a descoperit că polul sud este mai cald decât restul atmosferei, având numai -200°C. Acest fapt duce la emisia de metan în spaţiu de către planetă.

 

Inele


Inelele lui Neptun. Foto: NASA

Dovezi că planeta Neptun are inele au existat încă dinainte ca vreo sondă spaţială să treacă pe acolo. Unele observaţii, când Neptun, trecea peste o stea, au arătat că steaua dispărea de câteva ori îninte ca planeta să o acopere. La fel, după, ce steaua apărea, mai dispărea foarte scurt de acelaşi număr de ori ca înainte. Aceste dispariţii s-au pus pe seama unor grupări de materie în jurul planetei, adică inele.

După vizita făcută de Voyager II, în 1986, s-au putut vedea inelele. Acestea erau cinci la număr. Inelele principale au primit numele de Galle, Leverrier, Lassel, Arago şi Adams.

De-a lungul inelului Adams s-au descoperit nişte îngroşări ale acestora, numite arce de inel. Sunt cunoscute patru arce de inel: Liberte, Egalite, Fraternite, Courage.

Inelele se află situate de la 41900 km la 62930 km depărtare de planetă. Grosimea lor nu depăşeşte 50 km, inelul Adams fiind cel mai lat. Inelele Galle şi Leverrier au 15 km lâţime.

Se crede că inelele sunt predominant compuse din praf.


Sateliți


Suprafaţa stranie a satelitului Triton.
Imagine transmisă de sonda Voyager II.
Foto: NASA/JPL

Primul satelit al planetei a fost descoperit în 1846 de către astronomul William Lassell. Satelitul a primit numele de Triton. Triton este cel mai îndepărtat şi cel mai mare satelit al planetei. În 1949 s-a descoperit alt satelit, numit Nereid, de către Gerard Kuiper. Următorii sateliţi au fost descoperiţi de sonda spaţială Voyager II, ce a trecut pe lângă Neptun în 1989.

Imaginile transmise de Voyager II au arătat că Triton este un satelit fascinant, activ geologic. Surpafaţa sa este acoperită cu nitroge, metan şi praf. Adevăraţi vulcani îngheţaţi aruncă în spaţiu aceste materiale. După ce sunt aruncate în spaţiu, aceste materiale îngheaţă şi cat pe Triton sub formă de fulgi de zăpadă. Unul dintre vulcani aruncă material până la 8 km înălţime. Triton este unul dintre cele mai reci corpuri din sistemul solar, pentru că suprafaţa sa reflectă lumina ce vine de la Soare. Pe satelit sunt -240°C.

Acest satelit se roteşte în jurul planetei, invers faţă de ceilalţi sateliţi. Se pare că a fost captat de către planetă în trecut. Triton se apropie de Neptun, câte puţin în fiecare an. Peste câteva sute de milioane de ani va fi atât de apropiat încât va fi sfărâmat de atracţia planetei.

În total, Neptun are 13 sateliţi.

Satelit

Depărtare de planetă
(în km)

Perioada de rotaţie în jurul planetei
(în zile)
Diametrul
(în km)
Anul descoperirii
Naiad
48200
0,294
58
1989
Thalassa
50100
0,311
80
1989
Despina
52500
0,335
148
1989
Galatea
62000
0,429
158
1989
Larissa
73500
0,555
192
1989
Proteus
117600
1,122
416
1989
Triton
354800
5,88
2706
1846
Nereid
5513400
360,1
340
1949
Halimede
15728000
1879,7
61
2002
Sao
22422000
2914,1
40
2002
Laomedeia
23571000
3167,9
40
2002
Psamathe
46695000
9115,9
38
2003
Neso
48387000
9374
60
2002



Misiuni spațiale spre Neptun

Planeta a fost vizitată de o singură sondă: Voyager 2. Sonda a studiat planeta câteva luni în 1989. Voyager 2 a trecut la numai 4800 km depărtare de polul nord al planetei pe 25 august 1989.

Date interesante

  • 1846- anul în care a fost descoperită planeta
  • 165- în atâţia ani Neptun face o rotaţie în jurul Soarelui
  • 4.500.000.000 km - atâţia km sunt până la Neptun
  • 16 - atâtea ore are ziua pe Neptun
  • 2011 - în acest an Neptun va fi făcut o orbită întreagă de la descoperire
  • 13- numărul de sateliţi ai planetei



Greutatea pe Neptun

Greutatea este o măsură a masei unui obiect și a accelerației gravitaționale a planetei pe care se află obiectul. Pe o planetă mai puțin masivă vei cântări mai puțin decât pe una masivă. Nu poți sta pe Neptun pentru că nu are suprafață solidă.

Calculează-ţi greutatea pe Neptun!
Pe Pământ am
Pe Neptun ai avea