08/12/2024

Muzeul științelor experimentale

Deschiderea Muzeului Stiintelor Experimentale, in cinstea zilei de 1 mai 1950, reprezinta inca un pas pe linia popularizarii stiintei in tara noastra. Daca sub regimurile de exploatare din trecut, astronomia, ca si celelalte discipline stiintifice, era un bun rezervat numai unor cercuri restrinse, astazi, prin uriasa revolutie culturala initiata de Partidul si Guvernul nostru, toate cuceririle stiintei formeaza un bun al intregului popor muncitor. Astfel, deschiderea Muzeului Stiintelor Experimentale reprezinta o importanta contributie a Sfatului Popular al Capitalei R.P.R., in scopul raspindirii in masele largi de oameni ai muncii, a descoperirilor astronomice si in scopul combaterii superstitiilor si misticismului cu privire la fenomenele ceresti.

Cladirea muzeului, situata in Bucuresti, bd. Ana Ipatescu nr. 21, provine dintr-o donatie facuta in anul 1933 de catre Ioana Urseanu, sotia amiralului Vasile Urseanu (1848-1926). Cladirea a fost ridicata intr-un stil cu totul specific, ea reprezentind suprastructura unui vapor. (…).

Intre anii 1933 – 1949, cladirea a fost utilizata ca local pentru Pinacoteca Municipala. Deschiderea Muzeului de Arta al R.P.R. ca si reorganizarea Muzeului Simu, au facut posibila trecerea colectiei de tablouri in cadrul acestor doua muzee, astfel ca localul a revenit actualului muzeu. La inceputul activitatii observatorului astronomic, ca observator particular (pina in 1916), alaturi de amiralul Urseanu, au mai lucrat ca observatori, Victor Anestin – cunoscut popularizator al astronomiei in tara noastra, – Rosetti-Balanescu si altii. Dupa moartea amiralului, luneta a fost demontata si depozitata in subsolul cladirii, astfel ca activitatea astronomica a grupului a incetat.

In anul 1950, putin timp dupa crearea Sfaturilor Populare, fata de uriasa valoare culturala reprezentata de luneta – care a fost donata odata cu cladirea, – in colaborare cu Industria Optica Romina, ecuatorialul a fost remontat in cupola. Astfel, in cinstea zilei de 1 mai 1950, a fost deschis primul observator astronomic popular din tara noastra. Instrumentul principal al observatorului este un ecuatorial “Zeiss” de 150 milimetri diametru si 2695 milimetri distanta focala a obiectivului. Calitatea acestuia este remarcabila: obiectivul (tip A, semiapochomat) ne-a permis observarea stelelor duble cu distanta unghiulara intre componente de 0″,75 ceea ce constituie o cifra importanta pentru diametrul sau. Ecuatorialul este prevazut cu o serie de oculare Huygens si ortoscopice, care dau grosismente intre 45 si 540 de ori [ocularul cu distanta focala de 5 milimetri, ce da grosismentul de 540 de ori a disparut prin anii ’70 – n.n.]. Un grup de oculare (54, 108, 216 si 300 de ori) pot fi folosite si pentru viziune binoculara, cu ajutorul unei prisme “Zeiss”. In 1957 a fost procurat un micrometru de pozitie, avind cercul de pozitie (divizat din grad in grad) cu diametrul de 15 centimetri, prevazut cu vernier ce permite citirea zecimii de grad. Pasul surubului micrometric este de 0,5 milimetri; el este utilizat deocamdata pentru observatiile planetare efectuate in observator. Incepind cu anul 1951, ecuatorialul a fost inzestrat cu o serie de aparate anexa.

Astfel, in 1951 a fost instalata o camera fotografica prevazuta cu un obiectiv Petzval-Hermagis de 105 milimetri diametru si 500 milimetri distanta focala, care serveste la fotografierea cimpurilor stelare, cometelor, etc. Tot in 1951 a fost construita prima forma a unui spectroscop pentru observarea protuberanteloir solare, din piese de binoclu cu prisme, iar in acelasi an a fost construita o camera fotografica format 9/12 centimetri care se ataseaza la ocularul ecuatorialului, in scopul fotografierii planetelor si Lunii. O a doua camera fotografica la ocular a fost construita in 1956.

In anul 1957, ca urmare a experientei efectuate, a fost instalat un heliograf, compus dintr-o luneta Bardou de 108 milimetri diametru, prevazuta cu un ocular de 25 milimetri distanta focala si o camera fotografica tip “Contesa Nethel”, cu care au fost obtinute o serie de clisee ale Soarelui de o mare finete. Imaginea Soarelui, pe placa, este de 75 milimetri diametru. In paralel, pentru observarea vizuala a Soarelui, a fost construit un ecran, pe care se obtin proiectii ale discului solar de 250 milimetri diametru. (***). Activitatea muzeului este axata in special pe popularizarea astronomiei. Astfel, sub forma unui rezumat al principalelor cunostinte de astronomie, la 23 decembrie 1956, a fost deschisa expozitia permanenta de astronomie. Ea este un rezultat al celor 3 expozitii de astronomie executate de colectivul de amatori astronomi in anii 1952, 1953 si 1954, elaborate de materiale (desene, fotografii si grafice) provenite aproape exclusiv din observatiile efectuate in muzeu.(***).


Dupa 9 ani si mai bine de activitate, muzeul nostru, primul de acest gen din tara, se poate mindri cu o bogata activitate, inconjurata de simpatia si interesul manifestat de oamenii muncii. Cifrele statistice ale vizitatorilor vorbesc de la sine, prin sporul anual inregistrat. (***). Suntem siguri, ca prin dezvoltarea multilaterala a activitatii ca si a utilajului muzeului nostru, vom reusi sa sporim si mai mult aceste cifre. Vom reusi in acest fel, sa ne aducem si noi contributia la munca uriasa de ridicare a nivelului cultural al maselor, initiata de Partidul si Guvernul Patriei noastre.

Articol aparut in volumul
NOTE SI OBSERVATII ASTRONOMICE
editat de Sfatul Popular al Capitalei, Sectiunea Cultura
Bucuresti, 1959.