Mercur


Planeta Mercur văzută cu „ochii” sondei
MESSENGER în 2008.
Foto: NASA/Johns Hopkins University
Applied Physics Laboratory

Primele observaţii ale planetei Mercur au fost făcute de sumerieni, în jurul anului 3000 î.Hr. Aceştia au denumit planeta "Ubu-idim-gud-ud". Bailonienii (anii 2000-500 î.Hr.) au denumit planeta "Nebu" sau "Nabu" după mesagerul zeilor din mitologia lor. Egiptenii numeau pe Mercur, Thoth "marele măsurător". Thoth era o divinitate asociată cu cunoaşterea, inventatorul vorbirii, scrierii şi aritmeticii.

În jurul anului 450 î.Hr., grecii au început să facă observaţii astronomice. Mercur avea două nume: se numea Apollo când se vedea seara şi Hermes când apărea dimineaţa. La început chiar credeau că este vorba de doi aştrii diferiţi. Mai târziu au realizat că este vorba de un singur astru.

Popoarele nordice au observat planeta și i-au dat numele de Odin.

Romanii au venit cu numele „final”, Mercur, mesagerul zeilor.

Este cea mai apropiată de Soare și cea mai mică ca diametru dintre planete. Se rotește în jurul Soarelui pe o orbită ce o aduce la numai 47 milioane km de acesta. Face o rotație completă în jurul Soarelui (anul mercurian) în 88 de zile terestre, având o viteză de 50 km/s, cea mai mare viteză dintre toate planetele.

În ceea ce privește rotația în jurul propriei axe (ziua mercuriană), aceasta este foarte lentă. Ziua pe Mercur durează 176 de zile terestre.

 

Atmosfera


Imagine a planetei Mercur luata
de sonda Mariner 10.
Foto
: NASA/JPL/Northwestern University

Gravitația planetei este prea mică și nu poate reține o atmosferă. Totuși există un fel de mini-atmosferă, numită exosferă. Aceasta este compusă din hidrogen, heliu, oxigen, sodiu, calciu și potasiu. Atmosfera planetei este compusă din atomi de gaz ce vin de la Soare, prin vântul solar, dar și din particule rezultate în urma impacturilor meteoriților cu suprafața.

O mare surpriză a fost descoperirea vaporilor de apă în atmosfera planetei, în 2008

Pentru că este atât de apropiată de Soare, pe Mercur, temperatura ajunge la 467° C, atât de mare încât se topește și plumbul. Din această cauză are o amosferă rarefiată, temperatura pe timpul nopții scade la -183° C.

Totuși ar putea exista gheață pe Mercur, în interiorul craterelor situate la poli, unde nu intră lumina de la Soare niciodată.

Dacă am privi Soarele de pe Mercur, aceasta s-ar vedea de trei ori mai mare decat de pe Pământ. Un observator ce ar privi în direcția de unde răsare Soarele ar vedea ceva foarte neobișnuit: Soarele răsare, se ridică pe cer și în acelasi timp se mărește ca diametru aparent; apoi, și-ar inversa mișcarea, s-ar apropia de orizont, dupa care se va ridica din nou pe cer, dar diametrul sau aparent va scădea.



Suprafața

Mercur este similar cu Luna în ceea ce privește formele de relief existente: foarte multe cratere brăzdează suprafața foarte veche.

Cel mai puternic impact s-a produs acum câteva miliarde de ani, când un corp de mari dimensiuni a căzut pe suprafața planetei. Urma impactului se vede și acum: este bazinul Caloris, de 1300 km în diametru. Marea majoritate a craterelor s-au format în perioada „marelui bombardament” în sistemul solar. Acesta a luat sfârșit acum 3,8 miliarde de ani.


Polul sud al planetei Mercur.
Foto: NASA/JPL/Northwestern University

Regiuni mai line se pot observa, acestea fiind formate în urma vulcanismului sau depunerii de material expulzat în momentul formării caterelor. Unele regiuni line, numite „Planitiae” - câmpii, au urme de cratere foarte vechi.

Cei mai înalți munți sunt Caloris Montes. Aceștia au o înălțime de până în 2000 metri. Sunt dispuși radial pe marginea bazinului Caloris, întinzându-se pe o lungime de 1000 km.

Chiar dacă există urme ale activității vulcanice, nici un vulcan nu a fost identificat până acum.

In interiorul planetei se afla un nucleu de fier, cu diametrul intre 1800 si 1900 km. Peste acesta se afla o manta din silicati, asemanatoare cu cea a pamantului, cu o grosime intre 500-600 km. Aceasta planeta este a doua ca densitate din sistemul solar (primul fiind Pamantul). Rotirea nucleului duce la creearea unui câmp magnetic. Câmpul magnetic este doar 1% din cel al Pământului.

Mercur nu are sateliţi naturali, cu toate că uneori unii asteroizi se apropie de planetă.

Nume pe Mercur

Formațiunile de pe Mercur primesc nume după cum urmează:

  • craterele după artiști, muzicieni, pictori și autori, neapărat decedați, ce au avut o contribuție importană în domeniul lor și au fost figuri reprezentative de cel puțin 50 de ani;
  • formațiunile numite „dorsa” primesc nume ale oamenilor de știință ce au studiat planeta;
  • munții de pe Mercur primesc denumirea de „fiebinte” în diferite limbi;
  • câmpiile mercureine au numele zeului Mercur în diferite limbi;
  • fisurile de pe planetă au nume de ale marilor expediții științifice sau ale vaselor importante;
  • văile primesc numele diverselor radiotelescoape de pe Terra;

În aprilie 2008 un crater aflat pe Mercur a primit numele lui Mihail Eminescu. Craterul are 125 km în diametru. Mai multe aici.

 

Misiuni spațiale spre Mercur

Planeta este una dintre cele mai puțin studiate din mai multe motive. Unul ar fi că sonda spațială trebuie să accelereze pentru a ajunge la Mercur. Accelerarea se face folosindu-se mult combustibil sau folosind gravitația planetei Venus.

Apoi, este foarte dificil ca o sondă spațială să devină satelit al planetei, pentru că aceasta trebuie să încetinească. Încetinirea se poate face consumând cantități mari de combustibil sau folosind gravitația altor planete (Terra sau Venus).


Sonda Messenger. Credit NASA

Prima sondă spațială ce a fost trimisă spre Mercur a fost Mariner 10. A fost lansată pe 2 noiembrie 1973 de către NASA. A trecut pe lângă Venus care i-a mărit viteza. A ajuns la Mercur pe 29 martie 1974 și a trecut la numai 703 km de aceasta. După ce a făcut o orbită în jurul Soarelui (în timp ce planeta a făcut două), pe 21 septembrie 1974, Mariner 10 a trecut iar pe lângă Mercur, la o depărtare de 48.069 km. Un al treilea survol s-a produs pe 16 martie 1975 la numai 327 km de planetă.

Mariner 10 a reușit să cartografieze 45% din planetă. A fost prima sondă ce s-a folosit de gravitația unei planete pentru a ajunge la o alta, trecând pe lângă Venus, de la care a prins viteză pentru a ajunge la Mercur.

O alta sondă a fost trimisă spre Mercur, sonda MESSENGER, lansată în august 2004. MESSENGER survolat planeta Terra în februarie 2005), de două ori pe Venus (oct 2006 și iunie 2007). Sonda va deveni satelit al lui Mercur și pentru a încetini este nevoie de trei survoluri ale acestei planete. Primul survol s-a produs pe 14 ianuarie 2008, al doilea pe 6 octombrie 2008 iar al treilea pe 29 septembrie 2009. Intrarea pe orbită se va face în martie 2011. Se așteaptă ca MESSENGER să funcționeze un an după ce ajunge la Mercur.

Pentru a vedea ce rezultate s-au obținut în urma acestor survoluri puteți intra aici și aici.


Date interesante

  • 104.000 km/h - viteza cu care se deplasează Mercur în jurul Soarelui
  • 60.000.000 km - distanța medie între Soare și Mercur
  • 176 zile - atâtea zile pământene are ziua pe Mercur
  • 467°C - această este temperatura în timpul zilei pe Mercur
  • -183°C - aceasta este temperatura în timpul noptii pe Mercur
  • 45% - atât se cunoaște din suprafata lui Mercur (până în ianuarie 2008)
  • 1975 - anul în care sonda Mariner 10 a vizitat planeta

 

Greutatea pe Mercur

Greutatea este o măsură a masei unui obiect și a accelerației gravitaționale a planetei pe care se află obiectul. Pe o planetă mai puțin masivă vei cântări mai puțin decât pe una masivă. Pe Mercur sunt 467°C așa că nu este indicat să mergi acolo.

Calculează-ți greutatea pe Mercur!
Pe Pământ am
Pe Mercur ai avea

 

Șonka Adrian