Lumina zodiacală

În anumite luni din an, după apusul sau înainte de răsăritul Soarelui, pe cer se poate vedea o dâră triunghiulară de lumină, numită "lumină zodiacală".

Lumina zodiacală are renumele de a fi greu de observat. Pentru a o vedea aveți nevoie de un loc lipsit de lumini artificiale, departe de orașele mari, și un orizont vestic sau estic liber. Este nevoie ca nici un pic de lumina artificială să nu vă intre în ochi pentru că ceea ce veți vedea este  produs miliardele de particule de praf interplanetar ce reflectă lumina Soarelui. Explicația a fost dată încă din 1683 de către Giovanni Domenico Cassini.


Lumina zodiacală la Observatorul Sudic European (ESO) din Chile. Foto: ESO/Y. Beletsky. Mai multe imagini pe site-ul ESO.

 

În sistemul solar se află cantități importante de praf, rămas de la formarea sistemului solar, apărut în urma coliziunilor între asteroizi sau eliberat de nucleul cometelor. Oricare ar fi motivul apariției sale, este important de știut că se estimează că în sistemul solar există 20.000 de miliarde de tone de praf.

Un studiu recent arată ca 90% din praful din sistemul solar este produs de cometele cu perioada mai mică de  20 de ani (familia de comete a lui Jupiter) și 10% de asteroizii din centura principală.

Praful interplanetar este constituit din mici fragmente de roci, roci amestecate cu metale sau roci glazurate cu carbon. Dimensiunea particulelor este variată, cele între 10 și 100 microni fiind responsabile pentru lumina zodicală vizibilă.


Lumina zodiacală la Observatorul Sudic European (ESO) din Chile. Foto: ESO/Y. Beletsky. Mai multe imagini pe site-ul ESO.

 

Observații în infraroșu realizate cu satelitul IRAS au arătat că praful interplanetar este dispus în benzi, zone cu densitate mai re mare și că ce mai mare densitate de material se află la depărtarea centruii de asteroizi. Explicația benzilor ar fi ciocnirile din tre asteroizii ce fac parte din diferite familii. Ciocnirea a doi asteroizi duce la apariția fragmentelor mai mici care au aceeați viteză cu a corpurilor mari. Fragmentele rămân pe orbite asemănătoare și acea regiune va avea densitate mai mare de material.

Toate particulele de praf din planul sistemului solar sunt mai calde decât zero absolut și emit în infraroșu. Astfel în imaginile luate de sateliții IRAS și COBE (în infaroșu) lumina zodiacală „polueaza” emisia de infraroșu a obiectelor din afara sistemului solar.


Lumina zodiacală într-o imagine care ne arată tot cerul. Mozaic în infraroșu al întregului cer realizat din imagini luate de telescoapele spațiale IRAS și COBE. Foto: M. Hauser (STScI), the COBE/DIRBE Science Team, and NASA


Contralumina (Gegenschein)

Lumina zodiacală are o componentă puțin mai strălucitoare, situată în direcția opusă Soarelui (punctul antisolar). Pentru că strălucirea contraluminii este foarte mică nu se poate vedea decât din locurile lipsite complet de lumini artificiale și pe un cer fără Lună (sau planete strălucitoare).

Pata apare pentru că particulele de praf situate la 180° de Soare se comportă ca niște mini Luni Pline, reflectând lumina Soarelui.


Contralumina (pata de lumina situată pe dâra luminoasă) de la Observatorul Sudic European (ESO). Foto: ESO/Y. Beletsky. Mai multe imagini pe site-ul ESO.



Observă lumina zodiacală

Acest mare nor de praf în care se scaldă toate planetele, reflectă lumina Soarelui și, dacă se observă din anumite unghiuri poate fi văzut chiar cu ochiul liber. Momentele potrivite sunt februarie-aprilie seara și august-octombrie dimineața. Lumina zodiacală apare în constelatiile zodiacale (de aici și numele...) și se poate distinge relativ ușor de fundalul cerului.

Lumina zodiacală este mult mai puțin strălucitoare decât Calea Lactee așa că dacă nu o vedeți nici pe aceasta, luați-vă gândul de la prima.

Observații ale luminii zodiacale

26-Mar-2013 13:35