Imaginile telescopului


Astronauții John Grunsfeld și Andrew Feustel în
timpul reparării telescopul Hubble. Foto: NASA

În anul 2009 NASA a lansat Naveta Spațială pentru a repara (pentru ultima oară) telescopul spațial Hubble. Misiunea a fost un succes, astronauții reușind tot ce și-au propus: au instalat două noi instrumente: Wide Field Camera 3 și Cosmic Origins Spectrograph și au reparat alte două: Advanced Camera for Surveys și Space Telescope Imaging Spectrograph. Alte două instrumente au fost repornite după luni și luni de calibrări și teste.

Telescopul Hubble este, în prezent, un telescop complet care benficiază de instrumente noi.

Mai jos prezentăm imaginile obținute cu acest minunat instrument, în ordine cronologică, după cum apar pe site-ul hubblesite.org.

Pentru toate imaginile vă recomandăm să vă uitați la formatul cel mai mare. Toate linkurile duc la imaginile de pe site-ul oficial.


Arp 273, trandafirul cosmic - 20 aprilie 2011


Arp 273 - aprilie 2011. Foto: NASAESA, and the Hubble Heritage Team (STScI/AURA).
Imagine mai mare.

Cu ocazia împlinirii a 21 de ani de funcționare a telescopului Hubble, NASA a oferit iubitorilor cosmosului un trandafir cosmic. În imagine se observă două galaxii în proces de coliziune. Cele două galaxii sunt spirale iar brațele lor, colecții de miliarde de stele și nebuloase, sunt deformate de atracția galaxiei vecine. Se află la numai 340 milioane de ani lumină depărtare și se proiectează în constelația Andromeda. Galaxia de deasupra, numită și UGC 1810, este de mărimea Galaxiei noasre.

 

Cea mai tânără galaxie - 12 aprilie 2011

Einstein a descoperit că gravitația curbează spațiul iar lumina urmează poate urma traiectorii diferite de linia dreaptă. De atunci și până acum s-a descoperit că roiurile de galaxii, aglomerări de sute sau mii de galaxii, curbează puternic spațiu și ne pot arăta obiecte situate în spatele lor, în mod normal ascunse de miile de miliarde de stele din roi. O asemenea imagine vedeți mai jos.

Un roi de galaxii, numit Abell 383, aflat la 2,5 miliarde de ani lumină de noi, a adus înspre ochii noștri lumina unei galaxii formate acum 13,5 miliarde de ani. Cum galaxia este formată din stele înseamnă că observăm lumina unor stele formate când Universul avea doar un miliard de ani!

În imaginea de jos galaxia este încercuită. Apar două imagini pentru că lumina este este deviată în două direcții.


Abell 383 - aprilie 2011.  NASAESA, J. Richard (Center for Astronomical Research/Observatory of Lyon, France), and J.-P. Kneib (Astrophysical Laboratory of Marseille, France).
Imagine mai mare.

 

Roiul stelar NGC 3603 - 4 iulie 2010


Roiul stelar NGC 3603. Iulie 2009. Foto:   NASAESA, R. O'Connell (University of Virginia), F. Paresce (National Institute for Astrophysics, Bologna, Italy), E. Young (Universities Space Research Association/Ames Research Center), the WFC3 Science Oversight Committee, and the Hubble Heritage Team (STScI/AURA) . Imagine mai mare.

Nebuloasele conțin ingredientele de bază din care se formează stelele. Nu este de mirare ca majoritatea conțin roiuri stelare, aglomerări de stele tinere. Roiul stelar se numește NGC 3603 și se află în constelația Carina. Lumina strălucitoarelor stele călătorește 20.000 de ani până ajunge pe Terra.

Planeta Jupiter - 4 iulie 2010



Jupiter în iulie 2009 și iunie 2010. Foto:  NASA, ESA, M.H. Wong (University of California, Berkeley), A.A. Simon-Miller (Goddard Space Flight Center), H.B. Hammel (Space Science Institute, Boulder, Colo.), and the Jupiter Impact Science Team. Imagine mai mare.

De când doi astronomi au observat un fenomen luminos în atmosfera planetei gigante, toate telescoapele mari au fost îndreptate în acel loc. De la telescopul spațial Hubble vine prima imagine. Nici urmă de resturi de cometă sau asteroid în atmosfera joviană. În schimb vedem cum arată Jupiter fără o bandă ecuatorială. Se crede că banda este tot acolo dar este acoperită de nori mai deschiși la culoare. Cei de la NASA ne-au ajutat și au alăturat și o imagine cu Jupiter, luată acum un an. Diferența este evidentă, dar sunt și modificări mai subtile în atmosfera planetei. Le vedeți?


Galaxia ESO 306-17 - 4 martie 2010


Galaxia ESO 306-17 în martie 2009. Foto:   NASA, ESA and Michael West (ESO) . Imagine mai mare.

Totul pare calm în imaginea de mai sus. O lumină difuză vine de la galaxia mare care ocupa tot câmpul, iar altele mai mici se observă pe fundal. Aceasta galaxie și-a devorat toti vecinii. Galaxiile traiesc în grupuri (5-50 de galaxii), roiuri (până la 2000 de galaxii) și super roiuri (roiuri de roiuri de galaxii). ESO 306-17 făcea parte dintr-un grup a cărui membri lipsesc. Dimensiunea enormă a galaxiei mari ne spune că a devorat membrii grupului și se afla acum într-o zonă în care gasim numai gaz foarte fierbinte și materie intunecată. Mii de roiuri globulare (stelele care se văd haloul galaxiei) furate de la galaxiile consumate, se rotesc în jurul acesteia. Galaxia ESO 306-17 se află la 425 milioane ani lumină de Soare și se găseste în constelația Columba.

 

Grupul de galaxii Hickson 31 - 18 februarie 2010


Grupul compact de galaxii Hickson 31. Foto: NASA, ESA, S. Gallagher (The University of Western Ontario), and J. English (University of Manitoba). Imagine mai mare.

In imagine se observă un grup de galaxii care se ciocnesc. Toate obiectele din imagine, in afară de steaua din centru, sunt galaxii sau roiuri stelare apărute în urma ciocnirilor. Obiectul afla în stanga centru este de fapt format din două galaxii pitice care sunt în proces de coliziune. Deasupra lor se afla o galaxie alungită care este tot un membru al grupului. Imaginea este străbătută de un lanț de roiuri stelare formate din stele foarte tinere, provenite probabil de la galaxia din dreapta, al patrulea membru al grupului. Grupul compact de galaxii Hickson 31 se află la o depărtare de 166 milioane de ani lumină. Se găsește în constelația Eridanus. Imaginea cuprinde un câmp lung de 156.000 de ani lumină.

 


Aurore pe Saturn - 11 februarie 2010


Saturn în martie 2009. Foto:  NASAESA and Jonathan Nichols (University of Leicester). Imagine mai mare.

În ianuarie și martie 2009, astronomii au observat planeta Saturn cu ajutorul telescopului Hubble. Atunci, ecuatorul planetei era intreptat spre planeta noastră și puteau fi observați amândoi poli ai lui Saturn. S-a reușit observarea aurorelor polare simultan. Acest lucru se poate face doar cateva luni, odata la 15 ani, când se produce echinocțiul. În imagini se vede cum, la amandoi polii, apar lumini care se mișcă. Luminile sunt produse când particulele emise de Soare intră în atmosfera planetei și produc luminiscența gazului.


Schimbări pe Pluto - 4 februarie 2010


Schimbări pe Pluto. Imagini luate în 2003 și 2003 de către telescopul spațial Hubble. Foto: NASA,ESA, and M. Buie (Southwest Research Institute). Imagini mai mari.

Chiar dacă Pluto nu mai este o planeta, nu înseamnă că nu rămâne unul dintre cele mai fascinante corpuri ceresti. La suprafața sa se produc schimbari majore. Anumite regiuni de la suprafață, compusă din metan înghețat, se topesc și îngheață în altă parte. În urma lor rămân regiuni acoperite de un material care conține carbon, ce apar mai întunecare în imaginile de mai sus. S-a mai observat că polul nord al planetei reflecă mai bine lumină decât polul sud.


Galaxia NGC 2976 - 14 ianuarie 2010


În galaxia NGC 2976 stelele nu se mai formează decât undeva în apropierea nucleului. În imagine putem vede individual, milioane de stele dintr-o galaxie situată la 12 milioane de ani lumină depărtare. Foto: NASA, ESA, and J. Dalcanton and B. Williams (University of Washington, Seattle). Imagine mai mare

Galaxia de mai sus se află în constelația Ursa Major, nu departe de alte două galaxii mai mari (M81 și M82). Astronomii au descoperit că formarea stelelor în această galaxie spirală a încetat acum 500 de milioane de ani după ce marea majoritate a gazului (materia primă pentru formarea stelelor) a fost atrasă de nucleul galaxiei. Cele câteva locuri unde se mai formeaza stelele se afla aproape de nucleu, la o depărtare de 5000 de ani lumina de acesta.


Hubble Ultra Deep Field Infrared WFC3/IR - 5 ianuarie 2010


Noua imagine a telescopului Hubble: 7500 de galaxii in numai o mica regiune de pe cer. Foto: NASA, ESA, R. Windhorst, S. Cohen, M. Mechtley, and M. Rutkowski (Arizona State University, Tempe), R. O'Connell (University of Virginia), P. McCarthy (Carnegie Observatories), N. Hathi (University of California, Riverside), R. Ryan (University of California, Davis), H. Yan (Ohio State University), and A. Koekemoer (Space Telescope Science Institute). Imagine mai mare

Imaginea de mai sus a fost realiazată cu două din noile camere ale telescopului Hubble. Expunerea este atât de lungă încât telescopul a  stat îndreptat spre aceeași regiune de pe cer de-a lungul a 100 de revoluții în jurul Pământului. Chiar dacă pare o imagine a unei portiuni mari de pe cer, campul în care se afla toate aceste galaxii este cât o treime din câmpul ocupat pe cer de Luna Plină.

Cele mai apropiate galaxii vizibile în imagine se află pe la 1 miliard de ani lumină și se pot recunoaște usor pentru că au structură: sunt eliptice sau spirale. Galaxiile cele mai indepartate sunt roșii și se văd ca pete de forma eliptică. Se pare ca în universul timpuri galaxiile erau eliptice sau neregulate.

 

Maternitatea stelară Doradus 30 - 15 decembrie 2009


Nebuloasa 30 Doradus, cea mai detaliată imagine de până acum. Foto:NASA, ESA, F. Paresce , R. O'Connell, Wide Field Camera 3 Science Oversight Committee. Imagine mai mare

Grupul masiv de stele tinere numit R136 are numai câteva milioane de ani de existență și se află în Nebuloasa 30 Doradus, o maternitate stelara foarte prolifică din Norul Mare al lui Magelan, o galaxie aflată la numai 170.000 de ani lumină, în vecinatatea galaxiei noastre. (Mona Constantinescu).



Hubble Ultra Deep Field Infrared WFC3/IR - 8 decembrie 2009


Hubble ultra deep field. Imaginea luată de Hubble prezintă universul tânar de numai 600 de milioane de ani.Foto: NASA, ESA, G. Illingworth (UCO/Lick Observatory and the University of California, Santa Cruz), R. Bouwens (UCO/Lick Observatory and Leiden University) and the HUDF09 Team. Imagine mai mare

Telescopul spațial Hubble a obtinut cea mai profundă imagine a Universului luată vreodată în domeniul infraroșu-apropiat. Cele mai slab strălucitoare și roșiatice obiecte din imagine sunt galaxii ce s-au format la numai 600 de milioane de ani după Big Bang, de la formarea lor până astăzi trecând 13 miliarde de ani. Este pentru prima dată când galaxii atât de îndepărtate în timp și spațiu sunt observate. Mai simplu spus, priviți la o distantă de 13 miliarde de ani lumină si înapoi în timp cu tot atăția ani (Mona Constantinescu).


Galaxia NGC 4710 - 18 noiembrie 2009


Galaxia NGC 4710 aflată în constelația Virgo în roiul de galaxii din Viro. Imagine mai mare. Foto: NASA & ESA

Spre deosebire de M83, această galaxie se observă de pe muchie. Putem observa astfel discul galactic (unde se întălnesc stele tinere și nebuloase) și proeminența centrală (cu stele bătrâne). La ecuatorul galactic, se află un disc de praf prin care lumina stelelor nu poate trece. Dacă priviți cu atenție veți vedea că în partea centrală a galaxiei se vede o structură fantomatică în formă de X. Brațele X-ului sunt formate din stele.


Galaxia M83 - 5 noiembrie 2009


Galaxia M83, aflată la 15 milioane de ani lumină depărtare. Imagine mai mare. Foto: NASA, ESA, and the Hubble Heritage Team (STScI/AURA)

În această galaxie, situată în constelația Hydra, la 15 milioane ani lumină depărtare, stelele se formează mai des decât în Galaxia noastră. Hubble a reușit să vadă cele mai tinere și mai strălucitoare stele care s-au format în brațele spirale ale galaxiei. În plus, nenumărate nebuloase în care se formează stele, se pot observa în imagine. Gazul din acestea emite lumină, fiind vizibile ca pete roșii. Roiuri de stele tinere, de culoare albăstruie, dar și roiuri de stele bătrâne (roiuri globulare) se pot observa în imagine.


Nebuloasa Fluture NGC 6302 - 9 septembrie 2009


Nebuloasa NGC 6302. Foto: ASA, ESA, and the Hubble SM4 ERO Team. Imagine mai mare

Această nebuloasă este compusă din gazul ejectat de o stea care se află pe moarte. Este o nebuloasă planetară, un ultim cântec de lebădă al unei stele asemănătoare cu Soarele. În centrul nebuloasei, ascunsă de privirile noastre de către nori de gaz și praf, se află o gigantă roșie, o stea în interiorul căruia rezervele de hidrogen s-au termina și începe fuziunea heliului. Giganta roșie aruncă în spațiu mari cantități praf și a devenit înconjurată de o gogoașă de praf la ecuator. Steaua aruncă în spațiu și gaz, pe la poli, gaz care se împrășie în spațiu și formează structura imensă care se vede în imagine. Diametrul nebuloasei este de 2 ani lumină, de două ori mai mare decât sistemul solar. Culorile nu sunt cele care s-ar vedea cu ochiul de către un om, ci sunt filtrate special. Fiecare culoare este data e un element chimic: albul este dat de sulf, roșul de azot iar albastrul de oxiegen.

 

Carina Nebula - 9 septembrie 2009


O parte din nebuloasa Carina. Foto: ASA, ESA, and the Hubble SM4 ERO Team. Imagine mai mare

Acest obiect este o parte dintr-o nebuloasă enorma vizibila din emisfera sudică. In imagine vedem o regiune în care se află gaz și praf. In interiorul nebuloasei se află sute de noi stele, formate chiar din gazul nebuloasei. Forma complexă a obiectului este dată de radiația puternică a stelelor din interiorul său dar și din cauza radiației stelelor vecine. Un jet puternic de gaz pleacă înspre stânga. Este emis de o stea nou formată. Hubble a luat imagini ale acestui obiect și în infraroșu, radiație care trece prin norii de gaz. Pentru a compara cele două imagini click aici. Diametrul acestei părți din nebuloasă este de 2 ani lumină.



Roiul de galaxii Abel 370 - 9 septembrie 2009


Roiul de galaxii Abel 370. Foto: ASA, ESA, and the Hubble SM4 ERO Team. Imagine mai mare

Tot ce vedeți în această imagine sunt galaxii. Fiecare pată de lumină conține aproximativ 200 de miliarde de stele. Privim spre un roi de galaxii, o regiune din spațiu unde s-au format mii de asemenea obiecte. Gravitația combinată a tuturor galaxiilor din roi acționează ca o lentilă, curbând razele de lumină ale obiectelor aflate în spatele roiului. Toate obiectele alungite sunt astfel de imagini, galaxii aflate cu mult în spatele roiului.



Planeta Jupiter - 9 septembrie 2009


Planeta Jupiter. Foto: ASA, ESA, and the Hubble SM4 ERO Team. Imagine mai mare

Atmosfera turbulentă a planetei Jupiter se vede în detaliu în această imagine luată de telescopul spațial Hubble. Regiunile mai mici, rotunde, sunt furtuni care se deplasează printre nori. Pata alungită de culoare neagră, aflata la sud în dreapta, este norul de praf format în urma impactului cu planeta al unui asteroid sau cometă.



Cvintetul lui Stephan - 9 septembrie 2009


Cvintetul lui Stephan Foto: ASA, ESA, and the Hubble SM4 ERO Team. Imagine mai mare

Patru din galaxiile din imaginea de mai sus sunt galaxii care se ciocnesc, aflate la aceeași depărtare de Soare, 290 milioane de ani lumină. Galaxia albastră se află situată mult mai aproape decât celelalte, la numai 40 de milioane de ani lumină.

Telescopul Hubble dovedește astfel că este cel mai bun telescop spațiale, cu performanțe neegalate de nici un alt telescop.

 


Adrian Șonka