Cautarea inteligentei extraterestre

-(TEXT FORMULAT IN ANUL 1987)-

Pentru a aborda problema existentei altor civilizatii, respectiv a exstentei vietii si in altã parte decit pe Pãmint, trebuie mai intii sã rãspundem la o intrebare fundamentalã: ce este viata?

In "Dialectica naturii", Enghels [in anul 1987, cind a fost scris articolul, nu prea aveam o varietate de posibilitãti din care sã alegem citatele; eu refuzam cu desãvirsire sã citez din clasicii marxismului si ai materialismului dialectic, dar, punctual, scrierile lui Enghels nu le respingeam intru totul - n.a.] defineste viata ca fiind "modul de existentã al corpurilor albuminoide al cãrui moment esential este permanentul schimb de substantã cu natura externã inconjurãtoare; o datã cu incetarea acestui schimb, inceteazã si viata, ceea ce duce la descompunerea albuminei". Alti autori precizeazã cã din multimea caracteristicilor ce definesc o viatã, douã par a fi in general si esentiale, pentru intreaga lume vie: 1. capacitatea de a pãstra in anumite structuri intreaga informatie necesarã alcãtuirii si devenirii; 2. proprietatea de a transmite cit mai fidel aceste informatii descendentilor, ceea ce reprezintã codul genetic.

Cu totii sunt insã de acord cã la baza vietii (terestre sau universale) stau citeva elemente fundamentale: carbon, hidrogen, azot, oxigen, fosfor si sulf. Dintre toate acestea rolul principal ii revine carbonului, chimia vietii confundindu-se pinã la un punct cu chimia carbonului. Ar putea exista fiinte care sã se bazeze pe alte chimii? Ca de pildã, a siliciului, a fluorului, a amoniacului?

Dupã cum arãta chimistul Urey, laureat al premiului Nobel, "noi cunoastem bine chimia compusilorunor elemente (ca cele mai sus mentionate) pentru a conchide cã in asemenea medii nu se pot dezvolta reactii chimice complexe, analoage acelora care au dus la materia vie". Totodatã, legãtura dintre doi atomi de carbon are aproape de douã ori mai multã energie decit legãtura similarã dintre doi atomi de siliciu, ceea ce favorizeazã incontestabil carbonul. Asa incit, este putin probabil, dacã nu imposibil, sã existe undeva in Univers fiinte bazate pe alte chimii decit cea a carbonului.

In anul 1961, la Observatorul radioastronomic de la Green Bank, din Virginia de vest, SUA, a avut loc o conferintã la care au participat o serie de savanti renumiti din SUA. Cu acest prilej, Frank Drake a prezentat celebra formulã care ii poartã numele si care contine factorii de care depinde posibilitatea stabilirii unor contacte cu alte civilizatii. In final, ea exprimã numãrul de civilizatii din Galaxie, contemporane cu a noastrã, capabile sã stabileascã un contact cu noi.

Primul factor defineste viteza de formare a stelelor din Galaxie, in timpul in care s-a format insusi Soarele nostru. In acest sens, conceptia clasicã afirmã cã stelele se formeazã din materia interstelarã de micã densitate prin fenomenul de contractie gravitationalã. Pe de altã parte, astrofizicianul rus Ambartumian si colaboratorii sãi, sustin cã stelele se formeazã printr-un proces exploziv din corpuri supradense, cu proprietãti nu prea cunoscute. Plecind de la datele clasice, pe baza rezultatelor concrete ale astrofizicii, participantii la conferintã au adoptat pentru acest factor valoarea 1, respectiv viteza de formare ar fi de 1 stea pe an.

Al doilea factor reprezintã fractiunea din numãrul total de stele care posedã planete. La data stabilirii formulei, nu se cunostea decit un singur sistem, proriul nostru Sistem solar. S-a apreciat cã un astfel de sistem poate exista teoretic si in alte pãrti ale Galaxiei, dimensiunile sale depinzind de conditiile initiale care ar sta la baza formãrii sale, respectiv masa, densitatea si momentul cinetic a norului protoplanetar. Astfel, diferite sisteme ar putea avea un numãr diferit de planete. [Acest material a fost initial redactat in urmã cu 15 ani. Intre timp, datele problemei s-au schimbat sensibil, in prezent astronomii avind stabilite rezultate concrete privind existenta mai multor sisteme planetare, la aceastã datã fiind deja identificate in jur de 100 de astfel de sisteme - n.a.]. Participantii la conferintã au adoptat pentru acest factor valoarea 1/5.

Al treilea factor reprezintã numãrul planetelor dintr-un astfel de sistem, care prezintã conditii favorabile aparitiei vietii. Este evident cã intr-un astfel de sistem cu mai multe planete, existã sansa ca mãcar citeva sã se afle in zona care le-ar acorda conditii favorabile aparitiei vietii. Astfel, ca o planetã sã retinã o atmosferã si o hidrosferã, apa fiind mediul primordial in care poate apare viata, este necesarã o anumitã masã si o anumitã temperaturã a planetei. La Conferinta de la Green Bank, pentru factorul respectiv s-au adoptat valori intre 1 si 5.

Al patrulea factor reprezintã fractiunea din numãrul total al planetelor, pe care viata a apãrut efectiv. Acestui factor i s-a dat valoarea 1, considerindu-se, intr-un mod cam optimist, cã pe toate planetele la care existã conditii favorabile, viata a apãrut efectiv.

Al cincilea factor reprezintã fractiunea din numãrul planetelor purtãtoare de viatã, pe care, in urma lungului proces evolutiv, a apãrut si gindirea, inteligenta. Din aceleasi considerente de mai sus, si acest factor a primit valoarea 1.

Al saselea factor reprezintã fractia societãtilor care au ajuns la un stadiu tehnologic in care apar dorinta si posibilitatea realizãrii contactelor cu alte civilizatii. La evaluarea acestui factor trebuie incluse si opiniile sociologilor, antropologilor si istoricilor. La conferinta susmentionatã, factorul respectiv a primit valori cuprinse intre 1/10 si 1/5.

In sfirsit, al saptelea factor, si ultimul, reprezintã durata de existentã a fiecãrui stadiu de dezvoltare tehnologicã, capabil de contacte cu alte civilizatii. Cu privire la acest aspect, trebuie sã fim constienti de faptul cã, potrivit tuturor legilor de dezvoltare ale Universului, chiar si o civilizatie se naste, ajunge la maturitate, iar apoi se stinge, de aceastã perspectivã nefiind scutitã nici propria noastrã civilizatie. Stingerea unei civilizatii poate sã intervinã evolutiv, pasnic, sau dimpotrivã, brusc, catastrofal.

Cauzele care pot duce la incetarea existentei unei civilizatii sunt multe si complexe. Putem aminti aici un singur aspect. In actuala teorie a big-bang-ului, este posibil ca peste aproximativ 50 miliarde de ani, sã inceapã marea implozie, revenirea la simburele initial, in cadrul unui proces ciclic de expansiune a Universului.

Tinind cont de toate aceste aspecte, formula lui Drake dã douã valori extreme: de la 20, la 20 milioane posibilitãti. Prima cifrã este o valoare pesimistã. 20 de civilizatii in intreaga Galaxie, reprezintã o civilizatie la 10 miliarde de stele. Valoarea a doua, optimistã, indicã o civilizatie la 10.000 stele. Dar oricum, pentru o cãlãtorie pinã la o astfel de civilizatie, tehnologia existentã (si chiar cea in perspectiva directã), este absolut insuficientã. Iar acest lucru este usor de intuit, atita timp cit insãsi luminii ii trebuie sã parcurgã mii, pinã la o sutã de mii de ani, de la un capãt la altul al Galaxiei.

Sperantele optimistilor au rãmas in teoria relativitãtii a lui Einstein, sau in posibilitatea "strecurãrii" prin "gãurile de vierme".

Dar si in aceste variante apar greutãti insurmontabile. Excluzind deci, din capul locului, posibilitatea actualã a unei astfel de cãlãtorii, ne rãmine consolarea posibilitãtii comunicãrii cu o astfel de civilizatie. Proiecte multiple, mai vechi sau mai noi, experimente deja realizate, au concurat toate la incercarea de a intra in contact cu alte lumi civilizate.

In cele ce urmeazã, mã voi referi doar la experimentele realizate in ultimul timp [articolul a fost scris in anul 1987 - n.a.].

Primul experimen, Ozma 1, a inceput in anul 1960, cind enorma antenã de 25 metri a radiotelescopului de la Green Bank (SUA), a inceput sã investigheze stelele ô (tau) Ceti si å (epsilon) Eridani. Eforturi neincununate de succes, cercetarea fiind intreruptã, considerindu-se cã aparatura folositã este insuficientã.

In anul 1975, tot la Green Bank, s-a trecut la experimentul Ozma 2, cu un radiotelescop de 90 metri diametru, pe 384 lungimi de undã diferite. Au fost investigate 602 stele in jurul cãrora, dupã toate datele, ar putea exsta planete. Dar nu au fost detectate nici un fel de semnale de provenientã artificialã, cercetãrile fiind si in acest caz abandonate.

Lumea stiintificã si-a intetit apoi eforturile. Au fost initiate programele CETI (Comunication with Extraterrestrial Inteligence) si SETI (Search for Extraterrestrial Inteligence), primul debutind cu Conferinta de la Biurakan (fosta URSS) in anul 1975. In anii 1981 si 1982, oamenii de stiintã s-au intilnit din nou, la Tallin si in Crimeea (tot fosta URSS), pentru a dezbate aceastã problemã.

Concluzia a fost fãrã echivoc: nici una dintre metodele propuse pinã la acea datã (si, in spetã, pinã in prezent -n.a.), nu poate sã descopere vreuna dintre planetele "civilizate". Cãci, tinind cont numai de trei parametri, puterea receptorului, frecventa si directia semnalului, s-a constatat cã prin experimentele realizate pinã acea datã, s-a investigat numai 1/1017 din numãrul total de posibilitãti.

Dar oare, suntem singuri in Univers? Si dacã nu, ce ne rãmine de fãcut? Rãspunsul apartine viitorului. Tehnica actualã s-a dovedit pinã in prezent insuficientã. Singurele date concrete, si pinã in prezent negative, se referã la existenta vietii in limitele Sistemului solar. Dincolo de aceste limite urmeazã sã se pronunte oamenii de stiintã ai viitorului. Iar pinã atunci, sã ne lãsãm purtati spre alte lumi doar pe aripile fanteziei, literatura SF neducind deloc lipsã de aceastã "materie primã", si sã visãm frumos la alte universuri, paralele, perpendiculare, sau oblice, la omuletii verzi si la intilnirile de gradul III, cu care incearcã sã ne convingã, dincolo de orice fundament stiintifoc, cei ce "vãd" la tot pasul farfurii sau alte tacimuri zburãtoare.

[In incercarea de a face putinã ordine in aceastã permanentã "avalansã" de relatãri privitoare la observãri de OZN-uri, unele de-a dreptul bizare, un grup de intelectuali din tara noastrã au fondat, incepind cu anul 1998, ASOCIATIA PENTRU STUDIUL FENOMENELOR AEROSPATIALE NEIDENTIFICATE (ASFAN romanIA) care si-a asumat aceastã responsabilitate, de a investiga, in mãsura posibilitãtilor (inclusiv financiare), semnalãrile privitoare la acest fenomen pe teritoriul romaniei - n.a.].

dr. Harald Alexandrescu