Farfarout, planeta X şi Poliţia Cerului

Corpul cel mai masiv din sistemul nostru solar este, aţi ghicit, Soarele. În jurul său se rotesc planete (inclusiv pitice), asteroizi şi comete, meteoroizi și nori de praf. Dacă vă întrebați însă care este cel mai îndepărtat membru al sistemului solar observat prin telescop - de câteva zile avem un răspuns nou. Este vorba despre asteroidul 2018 AG37 (descoperit la începutul anului 2018) ce a fost urmărit timp de 3 ani cu cele mai mari telescoape de pe Pământ de către astronomii americani Scott Sheppard (de la Carnegie Institution for Science) şi Chad Trujillo (de la Northern Arizona University).

De ce au fost nevoie de 3 ani? Imaginaţi-vă că priviţi un melc pe asfalt, va trebui să aşteptaţi ceva timp pentru a spune încotro se îndreaptă. În cazul acestui asteroid mişcarea sa foarte lentă îl face să înconjoare Soarele în aproape 1000 de ani, astfel, pentru a i se determina o orbită cât mai precisă a trebuit să fie urmărit pe un interval mai mare de timp.

Descoperitorii săi l-au botezat Farfarout, deoarece este cel mai îndepărtat obiect observat direct prin telescop până acum din sistemul solar la o distanță de 132 unități astronomice (pe scurt ua, 1 ua = distanța medie Pământ-Soare). Desigur, știm că în prezent există comete aflate la distanțe mult mai mari dar care nu mai pot fi detectate din cauza strălucirii lor prea mici. La fel, cunoaștem asteroizi ce în viitor vor depăși cu mult această distanță, dar la fel... nu vor mai putea fi observați cu mijloacele actuale.

Orbita asteroidul Farfarout

Orbita asteroidul Farfarout


Farfarout este „cireașa de pe tort” a mai multor descoperiri de asteroizi îndepărtați (Globin, Farout) -efectuate de către cei doi astronomi cu scopul de a detecta celebra dar încă ipotetica planetă a 9-a (sau planeta X, ce are și o controversă astronomică legată de nume). Acest corp fantomatic ar fi răspunzător de unele perturbații gravitaționale în sistemul solar având ca efect gruparea orbitelor unor asteroizi foarte îndepărtați dar și de faptul că cele 8 planete nu au mișcarea de revoluție în planul ecuatorului solar. Estimările diametrului lui Farfarout sunt totuși prea mici (400km) pentru a se potrivi cu ipoteticul corp căutat.

Cei doi astronomi (protagoniști ai știrii de mai sus) nu sunt singurii ce caută cu însuflețire planeta a 9-a (repet, ipotetică), existând în prezent o adevărată vânătoare de asteroizi îndepărtați - mai multe echipe de cercetători de pe mapamond încercând să deslușească misterul. Această întrecere îmi aduce aminte de un moment asemănător din istorie, când un grup de astronomi europeni au decis să patruleze sistematic cerul în căutarea unei planete ipotetice cu orbita între Marte și Jupiter. Se întâmpla cu doar câteva luni înaintea de descoperirea întâmplătoare a primului asteroid (Ceres) de către Piazzi în 1801 și a fost poate primul exemplu de cooperare internațională astronomică. Au rămas în istorie sub numele de „Poliția Cerului”, contribuind la descoperirea și observarea primilor asteroizi din centura principală (ce inițial erau considerați tot planete). Să nu mai amintesc de pierderea și re-descoperirea lui Ceres (o altă poveste frumoasă astronomică).

În zilele noastre avem programe automate de urmărire a cerului în diverse lungimi de undă, telescoape aflate deasupra atmosferei și o comunitate astronomică mai interconectată ca oricând. S-ar putea ca în următorii 15-20 de ani să asistăm la un deznodământ în privința planetei a 9-a (sau a planetei X), fie pentru că am elimina posibilitatea existenței ei prin lipsa detecției sau... fie pentru ca am descoperi-o.

Studiul mişcărilor asteroizilor și al cometelor rămâne important pentru specia umană, de exemplu în cazul depistării unei coliziuni iminente cu Pământul. Cu cât am afla mai din timp, cu atât ne-am putea pregăti mai bine în întâmpinarea dezastrului.

Planeta a 9-a, unde ești?

Mihai Dascălu

15-Feb-2021 13:37