Eris


Eris (stanga) si satelitul sau.
Foto: W.M. Keck Observatory

Eris este cea mai mare planetă pitică din sistemul solar.

Cunoscută inţial după codul 2003 UB313, Eris a fost descoperită în 2003, de către Michael E. Brown, Chad Trujillo, şi David Rabinowitz în 5 ianuarie, 2005.

Această planetă a fost găsită pe imagini luate în anul 2003, de către telescopul automat Samuel Oschin de la Mount Palomar Observatory, California.

În mitologia greacă, Eris era zeiţa discordiei şi a disensiunilor. Neinvitată la nunta lui Pelleus cu Thetis, Eris a creea o ceartă printre zeiţele de acolo, ceartă ce a generat războiul troian.

Numele a fost propus de către unul dintre descoperitorii obiectului, Mike Brown.



Clasificare

Eris este clasificată ca planetă pitică, făcând parte din obiectele din centura lui Kuiper. Este un obiect de tipul împrăştiat, a cărui orbită a fost midificată de apropierea de planeta Neptun.

Ca diametru este mai mare decât Pluto, având un diametru de 2400 km ± 100 km.

După descoperire s-a crezut că va deveni a zecea planetă de la Soare, dar, după lungi dezbateri, a fost înfiinţată categoria de planete pitice, din care fac parte Eris, Pluto (prototip) şi Ceres.



Orbita

Eris se roteşte în jurul Soarelui odată la 556,7 ani. Acum se află la distanţa maximă de Soare (la afeliu- adică la 14.510.993.457 km). Este, momentan, cel mai îndepărtat obiect de Soare.

Spre deosebire de celelalte planete (chiar şi planete pitice) orbita lui Eris este foarte înclinată, 44° fată de planul sistemului solar.

Eris se poate observa cu greu prin telescoapele cele mai mari, având magnitudinea 19. Se află situată în constelaţia Cetus (Balena).


Orbitele planetelor pitice văzute de sus


Orbitele planetelor pitice văzute din planul sistemului solar. Se observă că acestea au orbite înclinate față de planul sistemului solar

 


Mărimea


Comparaţie între diametrele planetelor pitice.
Foto: wikipedia.org/Osgoodelawyer

Diametrul planetei pitice a fost măsurat cu telescopul spaţial Hubble. Valoarea diametrului este de 2.397 km ± 100 km.

Astronomii pot estima marimea unui corp ceresc dupa stralucirea lui si dupa modul in care reflecta lumina.

S-a observat că Eris reflectă lumina solara mai bine decât orice alt corp ceresc din sistemul solar, în afară de Enceladus (satelit de-al lui Saturn). Asta pentru că la suprafaţa sa se află gheaţă.

Gheaţa de la suprafaţa lui Eris nu este compusă din apă ci din metan îngheţat. Temperatura la suprafaţă variază între -232°C şi -248°C.


Sateliți

În 2005 observaţii făcute cu telescopul de 10m diametru din Hawaii, au arătat că Eris are un satelit. Diametrul estimat al satelitului este de 250 km, iar perioada de revolutie in jurul lui Eris este de cateva saptamani (perioada nu este cunoscuta cu precizie).

Satelitul a primit numele Dysnomia.

 

Cu același subiect: