Constelațiile

Dacă vrei să înveți constelațiile citește articolul special.

Privește cerul într-o seară senină și vei vedea câteva mii de stele. Vei observa că nu sunt dispuse uniform pe cer, nu au aceeași strălucire și dacă te străduiești poți identifica stele care par aranjate în anumite forme. Poți vedea foarte ușor forme geometrice dar în trecut oamenii și-au imaginat ca vad diferite animale, obiecte sau eroi din povesti.

În acest mod au apărut constelațiile, adevărate regiuni în care este împărțit cerul. În timpurile moderne termenul de constelație se referă la o anumită regiune de pe cer, bine delimitată, care conține și una dintre figurile formate de către cei din vechime.

Conceptul de constelație reprezintă un reper al locului de pe cer unde se poate afla un obiect cosmic. Nu trebuie „luate în serios” pentru că sunt delimitări subiective ale cerului.

O constelatie, trei viziuni
Constelatia Orion in trei ipostaze: in imaginea din stanga observam constelatia asa cum se vede ea pe cer; in mijloc se vede figura constelatiei (stelele unite cu linii) si granita ei (liniile drepte); in dreapta se vede figura mitologica a eroului Orion, suprapusă peste stelele din constelatie.

Văzute de pe Pământ toate stelele strălucitoare dintr-o constelație par a fi legate fizic. Nu putem observa doar privind la stele, adâncimea în spațiu a fiecăreia: unele sunt mai apropiate, altele mai depărtate de noi. Din aceasta cauză toate stelele par să se afle la aceeași depărtare, diferența dintre ele fiind de strălucire.


Constelația Orion și adâncimea în spațiu a stelelor care o compun

Desigur ca nu este așa, unele stele strălucitoare putând fi situate mai departe decât unele mai slabe ca strălucire. Totul depinde de diametrul și luminozitatea (strălucirea intrinsecă) stelei. Există stele nu mai mari decât Pământul care, situate la numai câțiva ani lumină departare, sunt mai slabe ca strălucire decât stele de câteva mii de ori mai mari decat Pamantul și situate la câteva sute de ani lumină depărtare (adică foarte departe).

Cine a inventat constelațiile?


Este imposibil de spus cine a inventat primele constelații. Avem informații că babilonienii, indienii, grecii, romani, chinezii, amerindienii. Cei de mai sus locuiau in emisfera nordica și de aceea au creat constelațiile vizibile din această parte a planetei noastre. Ptolemeu, astronomul greco-egiptean care a trăit în al doilea secol era noastră, a catalogat mai mult de 1022 de stele și a menționat existența a 48 de constelatii în lucrarea sa Almagesta (150 e.n.). Aceste 48 de constelații sunt numite „constelații antice” și o parte se folosesc chiar în prezent.

Ptolemenu nu a inventat constelațiile antice (în afară de câteva) ci le-a menționat pe cele care se foloseau în zilele sale.

Constelațiile lui Ptolemeu (anul 150 e.n.)
1. Ursa Minor: Ursa Mică
2. Ursa Major: Ursa Mare
3. Draco: Dragonul
4. Cepheus: Regele Etiopei
5. Bootes: Boarul
6. Corona Borealis: Coroana Boreală
7. Hercules: Hercule
8. Lyra: Lira
9. Cygnus: Lebăda
10. Cassiopeia: Regina Etiopiei
11. Perseus: Perseu; tine capul Meduzei
12. Auriga: Vizitiul
13. Ophiuchus: Omul cu Șarpele (Esculap)
14. Serpens: Șarpele .
15. Sagitta: Săgeata
16. Aquila: Vulturul
17. Delphinus: Delfinul
18. Equuleus: Calul mic sau Mânzul
19. Pegasus: Pegas, calul înaripat
20. Andromeda: Andromeda, prințesa Etiopiei
21. Triangulum: Triunghiul
22. Aries: Berbecul
23. Taurus: Taurul
24. Gemini: Gemenii
25. Cancer: Racul
26. Leo: Leul
27. Virgo: Fecioara
28. Libra: Balanța
29. Scorpius: Scorpionul
30. Sagittarius: Săgetătorul
31. Capricornus: Capricornul
32. Aquarius: Vărsătorul
33. Pisces: Peștii
34. Cetus: Balena
35. Orion: Orion, vânătorul
36. Eridanus: Rîul
37. Lepus: Iepurele
38. Canis Major: Câinele Mare
39. Canis Minor (Procyon): Câinele Mic
40. Argo: Nava argonauților; în prezent este divizată în trei constelații (Carina, Puppis și Vela)
41. Hydra: Hidra, șarpele de apă
42. Crater: Cupa
43. Corvus: Corbul
44. Centaurus: Centaurul
45. Lupus (Bestia): Lupul sau Bestia
46. Ara: Altarul
47 Corona Australis: Coroana Australă

La începutul secolului XVI navigatorii europeni au început să exploreze emisfera sudică și pe lânga animale și locuri ne mai vazute, au întâlnit și stele necunoscute. Nevoia de orientare precisă a dus la catalogarea stelelor și la creearea de noi constelații. Așa au apărut constelațiile emisferei sudice care au nume mai tehnice.

Doi navigatori olandezi aveau să compună câteva constelații în anul 1597. Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman au realizat un catalog de 303 stele și au creat 12 constelații pe cerul sudic. Finanțatorul celor doi, Petrus Plancius, a încropit alte nouă constelații dintre care în prezent se folosesc doar trei: Camelopardalis (Girafa), Columba (Porumbelul) și Monoceros (Licornul, Inorogul).

Constelatiile lui Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman (1597) plus Peter Plancius (1600)

1. Antila: Pompa pneumatică
2. Caelum: Dalta
3. Carina: Carena (navei Argo)
4. Circinus: Compasul
5. Fornax: Cuptorul
6. Horologium: Orologiul
7. Mensa: Platorul (muntele din Cape Town)
8. Microscopium: Microscopul
9. Norma: Echerul
10. Octans: Octantul
11. Pictor: Pictorul
12. Puppis: Pupa (navei Argo)
13. Pyxis: Compasul
14. Reticulum: Reticulul
15. Sculptor: Sculptorul
16.Telescopium: Telescopul
17. Vela: Velele (navei Argo)


La începutul secolului XVII, astronomul Johann Bayer a creat alte 12 constelatii sudice iar compatriotul său Jakob Bartsch a alte trei. Marele astronom Johannes Hevelius, în 1687,  a inventat alte șapte constelații.

Constelatiile lui Hevelius (1690)

1. Canes Venatici: Câinii de vânătoare
2. Cerberus: monstru cu trei capete (în Hercules)
3. Lacerta: Șopârla
4. Leo Minor: Leul Mic
5. Lynx: Linxul
6. Mons Maenalus: Muntele Mainalo (în Bootes)
7. Musca: Musca
8. Scutum: Scutul lui Sobieski al treilea
9. Sextans: Sextantul
10. Triangulum minor: Triunghiul Mic (lângă Triangulum)
11. Vulpecula: Vulpea

 

În urma unei calatorii în Africa de Sud, Nicolas-Louis de Lacaille a creat încă 14 constelații și a catalogat 10,000 de stele. Aceste noi constelatii sunt cunoscute sub numele de „constelatii moderne”. Temele constelațiilor lui Lacaiile nu erau mitologice ci moderne. Inspirat de mișcarea renascentistă, astronomul francez crează constelații care redau descoperirile științifice ale perioadei.

Constelatiile lui Lacaille (1750)

1. Canes Venatici: Câinii de vânătoare
2. Cerberus: monstru cu trei capete (în Hercules)
3. Lacerta: Șopârla
4. Leo Minor: Leul Mic
5. Lynx: Linxul
6. Mons Maenalus: Muntele Mainalo (în Bootes)
7. Musca: Musca
8. Scutum: Scutul lui Sobieski al treilea
9. Sextans: Sextantul
10. Triangulum minor: Triunghiul Mic (lângă Triangulum)
11. Vulpecula: Vulpea



În general constelațiile antice sunt numite după figura pe care o reprezintă. Constelații ca Leo și Orion seamănă cu personajul dupa care au fost create (un leu și un om), dar majoritatea nu aduc a animalele, personajele și obiectele pe care la reprezintă.

Constelațiile moderne, majoritatea vizibile din emisfera sudică, au fost numite dupa prieteni, patronii expeditiilor și după diferite invenții (cum ar fi telescopul și microscopul). Nefiind nici o regulă în vigoare  formele constelațiilor erau arbitrare și variau de la o harta la alta.

Unele constelații conțin grupari evidente de stelecare ajută la găsirea constelației mari. Cele mai cunoscute se află în tabelul de mai jos. Le găsiți pe toate la articolul special.

Nume
Constelație
Descriere
Ursa Major
O parte din stelele din Ursa Major
Taurus
Cloșca cu pui, roi stelar vizibil cu ochiul liber
Taurus
Litera V din stele; tot un roi stelar
Cassiopeia
Litera W formată de stelele din Cassiopeia
Andromeda - Pegasus
Trei stele din Pegasus și una din Andromeda formează un mare pătrat
Orion
Trei stele de strălucire asemnătoare în linie
Sabia lui Orion
Orion
Stelele aflate în stânga-jos față de centură, una fiind Marea Nebuloasă din Orion
Triunghiul de iarnă Canis Major - Canis Minor - Orion Triunghi echilateral format din stelele Sirius - Procyon - Betelgeuse
Triunghul de vară Cygnus - Lyra - Aquila Triunghi aproape isoscel format din stelele Vega - Altair - Deneb
Pisces
O parte a constelației Pisces formată din șapte stele dispuse ca un cerc; sunt vizibile de unde cerul este curat



Înainte de anul 1922 orice astronom putea să inventeze constelații și din acauza acestui lucru s-au creat multe confuzii. Pentru a elimina orice problemă, Uniunea Astronomică Internațională, formată din astronomi din toată lumea, a decis să stabilească un numar fix de constelații cu granițe precis delimitate. Astfel, prin convenție, s-au stabilit 88 de constelații care au numele în latină, o limbă universală.

În 1930 a fost publicată lucrarea „Délimitation scientifique des constellations”, de catre Eugène Delporte, în care sunt trecute delimitările științifice ale constelațiilor. Această lucrare constituie referința pricipală în domeniul constelațiilor.

Este important de știut că, științific vorbind, constelațiile reprezintă o zonă de pe cer și nu un desen format din stele strălucitoare.

Avem pe cer constelații mai cunoscute. În primul rând constelațiile „zodiacale”, străbătute aparent de Soare, Lună, planete, asteroizi și unele planete. Acestea sunt constelațiile aflate în planul sistemului solar sau planul orbitei Pământului. Avem și constelațiile „circumpolare” care nu apun niciodată și sunt vizibile tot timpul anului precum și constelațiile prin care trece Calea Lactee.

Constelații „speciale”

Constelații zodiacale (prin care trec planetele, Soarele și Luna): Aquarius, Aries, Auriga, Cancer, Capricornus, Cetus, Corvus, Crater, Gemini, Hydra, Leo, Libra, Ophiucus, Orion, Pegasus, Pisces, Sagittarius, Scorpius, Scutum, Sextans, Taurus, Virgo.

Constelații circumpolare pentru România (care nu apun): Ursa Major, Draco, Ursa Minor, Cepheus, Cassiopeia, Camelopardalis, Lynx (parțial), Lacerta (parțial), Perseus (parțial), Cygnus (parțial), Auriga (parțial), Hercule (parțial).

Constelații prin care se deplasează polul nord ceresc, folosind granițele actuale ale acestora: Ursa Minor (între 478 î.e.n. și 2236 e.n.), Cepheus (2236-9080), Cygnus (9080-12380), Lyra cu Vega stea Polară (12380-14332), Hercules (14332-18900), Draco (18900-19190), Bootes (19190-19380), Draco cu Thuban stea Polară (19380-22686y), Ursa Minor (22686-22910), Draco (22910-23530), Camelopardalis (23530-26720). Polul ceresc face o rotație completă pe cer la fiecare 25.800 de ani. În viitor constelațiile se vor modifica și la fel și granițele. Nu garantăm că în anul 20.000 constelațiile vor mai avea numele de azi

Constelațiile prin care trece Calea Lactee. Urmăriți în orice anotimp brâul luminos al Căii Lactee prin aceste constelații. Este recomandat să le observați prin binoclu dintr-un loc lipsit de lumini artificiale (veți vedea forte multe stele): Monoceros, Canis Minor, Orion, Gemini, Taurus, Auriga, Perseus, Camelopardalis, Cassiopeia, Lacerta, Cepheus, Cygnus, Lyra, Sagitta, Vulpecula, Aquila, Ophiucus, Sepens Cauda, Scutum, Sagittarius, Scorpius, Corona Australis, Lupus, Norma, Ara, Centaurus, Circinus, Triangulum Australe, Crux, Musca, Carina, Vela, Puppis, Pyxis, Canis Major.

Forme pe cer - stele strălucitoare grupate în forme ușor de identificat:

Cu același subiect:



Prezentări


Prezentare: Constelațiile cerului la români

 

 

04-Jan-2015 16:25