Misiuni spațiale către comete

Pana in anul 1985 singurul mod in care se puteau studia cometele erau telescoapele astronomilor. De pe Pamant nu se putea determina decat compozitia cozii unei comete, marimea ei si, uneori, cateva date despre nucleul acesteia. De atunci a aparut o noua modalitate de studiere a acestor enigmatice corpuri ceresti: trimiterea unor sonde ce sa treaca pa langa nucleul cometei.

Pare usor in teorie dar trecerea pe langa o cometa nu este lipsita de pericole. Din nucleul acesteia erup jeturi foarte puternice de praf si gaz, jeturi ce pot distrunge sensibilele instrumentele aflate la bord sau chiar sonda. Cel mai bun exemplu de sonda ce a avut de suferit in urma intalnirii este sonda europeana Giotto.

Cometele au fost studiate de mai multe sonde spatiale, nu toate fiind construite pentru acest lucru. Cateva sonde au trecut pe langa comete in drumul lor spre anumite planete, altele fiind construite special pentru intalnirea cu o cometa.

Ani în care sondele sopațiale au vizitat comete: 1985, 1986, 2001, 2004, 2005, 2010, 2011 și 2014.

Anul întâlnirii Sondă Cometă Depărtare
2014-2015 Rosetta 67P/Churyumov-Gerasimenko 6-200 km (satelit artificial), asolizare
15 februarie 2011 Stardust-NeXT 9P/Tempel 181 km
4 iulie 2005 Deep-Impact 9P/Tempel 700 km, impact
2 ianuarie 2004 Stardust 81P/Wild2 237 km
22 septembrie 2001 Deep Space 1 19P/Borelly 2200 km
14 martie 1986 Giotto 1P/Halley  
9 martie 1986 Vega 2 1P/Halley  
6 martie 1986 Vega 1 1P/Halley  

 

Mai jos dam o lista cronologica a sondelor ce au studiat comete.

2014 - Rosetta la 67P/Churyumov-Gerasimenko

Sonda europeana Rosetta are o misiune foarte ambitioasa: pe langa studiul a doi asteroizi, a cozii cometei si a nucleului. Rosetta a fost lansata in martie 2004. A ajuns la cometa 67P/Churyumov- Gerasimenko pe 6 august 2014, unde va rămâne până în decembrie 2015 ca satelit artificial. Pe langa survolul cometei, Rosetta a trecut si pe langa asteroizii Steins (in septembrie 2008) si Lutetia (in iulie 2010).


Nucleul cometei 67P/Churyumov-Gerasimenko fotografiat de sonda Rosetta pe 1 ianuarie 2015. Nucleul are lungimea de 4,1 km. Foto: ESA/Rosetta/NAVCAM – CC BY-SA IGO 3.0

 

Rosetta are in componenta si un lander, un mic modul care a asolizat pe suprafata cometei pe 12 noiembrie 2014. . Numit Philae, acesta este primul lander care a asolizat pe suprafata unei comete.

2011 - O cometă revizitată

Sonda Stardust, botezată acum Stardus-NExT a fost dirijată spre cometa 9P/Tempel, la care a ajuns pe 15 februarie 2011. Depărtarea minimă dintre cometă și sondă a fost de numai 181 km, prilej folosit pentru a se lua imagini ale zonei afectată de proiectilul lasat înspre cometă în 2005.


Nucleul cometei 9P/Tempel fotografiat de sonda Stardust-NExT pe 15 februarie 2011. Nucleul are diametrul mediu de 5,6 km. Foto: NASA/JPL-Caltech/Cornell

Cu această ocazie s-a determinat că nucleul are o formă aproximativ piramidală, cu diametrul mediu de 5,6 km.

2005 - Deep Impact - Pamantul contra-atacă

Un succes NASA a fost misiunea Deep-Impact, misiune puternic mediatizată. Sonda în sine a fost formată din două părți: un proiectil de 500 kg echipat cu o cameră, și soda propriuzisă, destinată observării nucleului cometei.

Deep-Impact a ajuns la cometa 9P/Tempel pe 4 iulie 2005 și a lasat în drumul acesteia un proiectil. S-a putut observa ciocnirea proiectilului cu nucleul cometei, în dimineața zilei de 4 iulie. În urma acestui impact cometa strălucirea cometei a crescut temporar, fenomen observat chiar și de pe Pământ. Distanța minimă dintre sondă și nucleul cometei a fost de 700 km.

Momentul ciocnirii proiectilului cu nucleul cometei
În imaigne nucleul cometei 9P/Tempel, la 67 de secunde dupa momentul ciocnirii cu un proiecil. Foto: NASA/JPL-Caltech/UMD

 

Craterul format în urma impactului are 100 m în diametru și 30 m adâncime. La impact s-au emis aproximativ 5 milioane de km de apă și între 10 și 25 milioane de km de praf. Cantitatea de apă emisă, în comparație cu cea de praf, a fost mai mică decât așteptările. Materialul emis a fost foarte fin, cu particule de mărimea pudrei de talc. Compzița cometei se potrivește cu un obiect format în regiunea în care se află planetele Saturn și Neptun.

După întâlnirea cu cometa, sonda a fost pusa pe o orbită care a adus-o în preajma Pământului în decembrie 2007. Orbita sondei a fost modificată astfel încât să ajungă la cometa 103/P Hartley în noiembrie 2010.

Cometa 9P/Tempel a fost revizitată de sonda Stardust pe 15 februarie 2011.

2004 - Stardust - o cometa in laborator

Sonda Stardust este prima care a avut ca scop să aducă pe Pământ material cometar colectat din spațiu. A fost lansată pe 7 februarie 1999 și a avut ca misiune întâlnirea cu cometa 81P/Wild2 pe 2 ianuarie 2004.

Pe cand se afla în drum spre cometă, au fost prevăzută două intervale de timp în care s-a colectat material cometar de la sursă, particule de gaz și praf emise de cometă, dar și material interplanetar. Colectarea materialului interplanetar s-a produs între 22 feb - 1 mai 2000 și iul - dec 2002.

Stardust a ajuns la cometă pe 2 ianuarie 2004. A trecut la numai 237 km departare de nucleu cu o viteză de 21.960 km/h, suferind câteva ciocniri cu particule mai mari de praf, dar a supraviețuit.

Nucleul cometei Wild2
In aceasta imagine se observa nucleul plin de depresiuni al cometei 81P/Wild2. Diametrul nucleului este de 5 km. Imaginea a fost luată pe 2 ianuarie 2004. Foto: NASA/JPL-Caltech

 

În ziua de 15 ianuarie 2006, capsula cu prețiosul material a intrat în atmosfera Pământului, aterizând în deșertul statlului Utah, unde a și fost recuperată. S-au colectat un milion de particule cometare și 45 de particule de praf din mediul interplanetar. Compoziția particulelor de praf din cometă conține materiale organice complexe, hidrocarburi și silicați. Câteva dintre mineralele din compoziție se formează în apă lichidă.

Sonda Stardust a fost „refolosită” și trimisă spre cometa 9P/Tempel, la care a ajuns pe 15 februarie 2011.

2001 - Deep Space 1

Sonda Deep-Space 1 a fost lansată de la Cape Canaveral în octombrie 1998. Sonda a avut ca misiune testarea unor tehnologii noi in spatiu, dar, după ce s-a terminat această misiune, în septembrie 2001 a trecut pe lângă cometa 19P/Borelly.

În data de 28 iulie 1999 Deep-Space 1 a trecut la numai 26 km de asteroidul 9969 Braille. Din pacate imaginile transmise nu sunt foarte detaliate.

Chiar daca misiunea era încheiată, a fost extinsă pentru a include și un survol al cometei 19P/Borelly. Acest survol a adus cele mai detaliate imagini, la vremea aceea, ale nucleului și jeturilor unei comete. Pe 22 septembrie 2001, DS1 a trecut la numai 2200 km de nucleul cometei, cu viteza de 59.000 km/h.


Nucleul cometei 19P/Borelly, fotografiat pe 22 septembrie 2001. Nucleul are o lungime de 8 km. Foto: NASA/JPL

 

Pe langa imagini cu un nucleu ce are forma de cartof, se observa si cateva jeturi de praf și gaz.

 

1986 - Flotila zburătoare - întâlnire cu Halley

În 1986 o întreaga "flotilă" de sonde spațiale a fost lansată pentru a se întâlni cu cea mai celebră cometă, 1P/Halley. Următoarele sonde au survolat, cu succes, această cometa: sonda Giotto, lansată de Agenția Spațiala Europeană ESA, sondele sovietice Vega 1 și Vega 2, precum și sondele japoneze Sakigake și Suisei.

Giotto a fost lansată pe 2 iulie 1985 pentru a studia cometa Halley. Sonda era dotată cu intrumente care puteau lua imagini ale nucleului, analiza coma comete, studia particulele emanate de nucleu. Giotto a ajuns lângă cometa în data de 13 martie 1986, la numai 596 km departare de nucleu. Dupa întalnire sonda a intrat într-o stare de hibernare, fiind reactivată în iulie 1992 pentru o întâlnire cu cometa 26P/Grigg-Skjellerup.


Nucleul cometei Halley fotografiat de sonda Giotto. Nucleul are lungima de 15 km. Foto: Halley Multicolor Camera Team, Giotto Project, ESA 

 

Sakigake a fost o misiune test, pentru verificarea unui nou sistem de lansare, sistem ce a fost folosit imediat după aceea pe sonda Suisei. Sakigake a fost lansata în ianuarie 1985 și a trecut la 7 milioane km depărtare de cometa Halley, în data de 11 martie 1986. În ianuarie 1992, sonda a trecut la numai 88.997 km depărtare de Pământ. Legatura cu sonda a fost pierduta în noiembrie 1995.

Suisei a fost lansată în august 1985, fiind dotată cu aceleași intrumente ca și Sakigake, plus un dispozitiv cu CCD în UV pentru achiziția de imagini. În noiembrie 1985 s-a început operațiunea de luat imagini, sonda transmițând 6 imagini pe zi. Pe 8 martie 1986, Suisei a trecut la numai 151.000 km de nucleul cometei Halley, suferind două impacturi cu particule de praf mai mari. În planul misiunii erau trecute două întâlniri cu alte comete, dar din cauza epuizării combustibilului necesar manevrelor orbitale acestea nu au mai fost posibile.

Vega 1 (Venera-Halley 1) a fost o misiune ce a combinat un survol al planetei Venus cu un survol al cometei Halley. Două sonde identice, Vega 1 și Vega 2, au fost lansate pe 15 și 21 decembrie 1985. După ce au ajuns în vecinatatea lui Venus, au eliberat doua sonde care au intrat în densa atmosferă a planetei. A urmat o trecere pe lângă Venus, sondele prinzând în acest mod, destulă viteză pentru a ajunge la cometa Halley. Prima sondă a trecut pe lângă cometă pe 6 martie 1986, cealaltă ajungând trei zile mai tarziu. Vega 1 a trecut la 10.000 km depărtare de nucleul cometei, iar Vega 2 la 3000 km.

 


Nucleul cometei Halley fotografiat de sonda Vega 2. Nucleul are lungima de 15 km

 

1985- I-CE - prima întâlnire

În 1985 NASA a modificat traseul sondei Sun-Earth Explorer pentru ca aceasta să treacă pe lângă cometa 21P/Giacobini-Zinner. Denumirea sondei s-a schimbat în International-Comet Explorer (I-CE). În data de 11 septembrie 1985, a trecut prin coada cometei, la o depărtare de 7862 km de nucleu, confirmând teoria că aceste obiecte sunt "bulgări de zăpadă murdară". Pe 28 martie 1986 I-CE a observat și cometa Halley, de la o depărtare de 40,2 milioane de km.

Pe 29 mai 2014 s-a restabilit contactul cu acestă sondă, dar nu s-a putut activa sistemul de propulsie, a.î. sonda nu a putut fi manevrată. Pe 16 septembrie 2014 s-a pierdut contactul cu această sondă.

 

25-Nov-2015 23:01